opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCULȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Cu picioarele goale; descălțat. ♦ Fig. (Substantivat) Om sărac. – Lat. *disculceus (= disculceatus).

DESCULȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Cu picioarele goale; descălțat. ♦ Fig. (Substantivat) Om sărac. – Lat. *disculceus (= disculceatus).

desculț, ~ă [At: CORESI, EV. 123/9 / V: dis~ / Pl: ~i, ~e / E: desculța] 1 a (D. oameni; îoc încălțat) Descălțat. 2 a (D. cai) Despotcovit. 3-4 smf, a (Om) sărac. 5 smf Cerșetor. 6 sm (Îrg) Urs. 7 sm (Îrg) Boală a vitelor și a oilor manifestată prin căderea unghiilor.

DESCULȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Fără încălțăminte, cu picioarele goale, descălțat. Bine, măi Onufrie... văd că ești desculț. CAMILAR, TEM. 33. Am umblat desculță și flămîndă. SADOVEANU, P. M. 67. Pornește desculță prin rouă, de culege o poală de somnoroasă. CREANGĂ, O. A. 234. Cu un picior încălțat și cu unul desculț. ȘEZ. II 196. ◊ (Substantivat) Toți lăcuitorii, pînă și cel mai sărac, sînt îmbrăcați curat; cîrpit sau desculț, nu să vede. GOLESCU, Î. 145. ♦ (Substantivat) Om sărac. Desculții aprind focul pe lîngă care. STANCU, D. 376.

DESCULȚ ~ă(~i, ~e) Care nu are încălțăminte în picioare; cu picioarele goale; descălțat. /<lat. disculceus

desculț a. cu picioarele goale. [Lat. *DISCULCEUS (= DISCALCEATUS). ║ n. căderea unghiilor (la vite).

descúlț, -ă adj. (lat. discúlceus îld. disculceatus și discalceatus, descălțat). Descălțat, cu picĭoarele goale. Un desculț, un plebeŭ, un proletar.

DESCULȚA, desculț, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) descălța. – Lat. *disculciare sau din rom. desculț.

DESCULȚA, desculț, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) descălța. – Lat. *disculciare sau din rom. desculț.

desculța [At: LB / V: (reg) dis~ / Pzi: desculț / E: ml disculcio, -are] 1-2 vtr (Trs; c.i. încălțămintea) A (se) descălța. 3 vt A pârli unghiile porcului pentru a fi ușor de smuls.

DESCULȚA, desculț, vb. I. Refl. (Regional) A-și scoate încălțămintea; a se descălța. De dragul tău să mă desculț? Ei, iacă! COȘBUC, P. I 170. Dete de un vad, pre unde i să păru că ar putea trece. Deci să desculță... și plecă prin Dunăre. RETEGANUL, P. III 5. Părăuț cu apă rece, Desculța-m-oi și te-oi trece. Desculța-m-oi de-un picior Și te-oi trece cu mult dor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 141. ◊ Tranz. Îl desculță de cizme.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desculț adj. m., pl. desculți; f. desculță, pl. desculțe

desculț adj. m., pl. desculți; f. desculță, pl. desculțe

desculț adj. m., pl. desculți; f. sg. desculță, pl. desculțe

desculța vb., ind. prez. 1 sg. desculț, 3 sg. și pl. desculță

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCULȚ adj. descălțat, (reg.) desculțat. (Cu picioarele ~; umblă ~.)

DESCULȚ adj. descălțat, (reg.) desculțat. (Cu picioarele ~; umblă ~.)

Desculț ≠ încălțat

DESCULȚA vb. v. descălța, scoate, trage.

desculța vb. v. DESCĂLȚA. SCOATE. TRAGE.

Intrare: desculț
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desculț
  • desculțul
  • desculțu‑
  • desculță
  • desculța
plural
  • desculți
  • desculții
  • desculțe
  • desculțele
genitiv-dativ singular
  • desculț
  • desculțului
  • desculțe
  • desculței
plural
  • desculți
  • desculților
  • desculțe
  • desculțelor
vocativ singular
  • desculțule
  • desculțe
  • desculță
  • desculțo
plural
  • desculților
  • desculțelor
Intrare: desculța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desculța
  • desculțare
  • desculțat
  • desculțatu‑
  • desculțând
  • desculțându‑
 singular plural
  • desculță
  • desculțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desculț
 (să)
  • desculț
  • desculțam
  • desculțai
  • desculțasem
a II-a (tu)
  • desculți
 (să)
  • desculți
  • desculțai
  • desculțași
  • desculțaseși
a III-a (el, ea)
  • desculță
 (să)
  • desculțe
  • desculța
  • desculță
  • desculțase
plural I (noi)
  • desculțăm
 (să)
  • desculțăm
  • desculțam
  • desculțarăm
  • desculțaserăm
  • desculțasem
a II-a (voi)
  • desculțați
 (să)
  • desculțați
  • desculțați
  • desculțarăți
  • desculțaserăți
  • desculțaseți
a III-a (ei, ele)
  • desculță
 (să)
  • desculțe
  • desculțau
  • desculțară
  • desculțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desculț, desculțăadjectiv

  • 1. Cu picioarele goale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desculțat descălțat antonime: încălțat
    • format_quote Bine, măi Onufrie... văd că ești desculț. CAMILAR, TEM. 33. DLRLC
    • format_quote Am umblat desculță și flămîndă. SADOVEANU, P. M. 67. DLRLC
    • format_quote Pornește desculță prin rouă, de culege o poală de somnoroasă. CREANGĂ, O. A. 234. DLRLC
    • format_quote Cu un picior încălțat și cu unul desculț. ȘEZ. II 196. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Toți lăcuitorii, pînă și cel mai sărac, sînt îmbrăcați curat; cîrpit sau desculț, nu să vede. GOLESCU, Î. 145. DLRLC
    • 1.1. figurat (și) substantivat Om sărac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Desculții aprind focul pe lîngă care. STANCU, D. 376. DLRLC
etimologie:

desculța, desculțverb

  • 1. regional A (se) descălța. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: descălța
    • format_quote De dragul tău să mă desculț? Ei, iacă! COȘBUC, P. I 170. DLRLC
    • format_quote Dete de un vad, pre unde i să păru că ar putea trece. Deci să desculță... și plecă prin Dunăre. RETEGANUL, P. III 5. DLRLC
    • format_quote Părăuț cu apă rece, Desculța-m-oi și te-oi trece. Desculța-m-oi de-un picior Și te-oi trece cu mult dor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 141. DLRLC
    • format_quote Îl desculță de cizme. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.