DESCOPERÍT, -Ă, descoperiți, -te, adj. 1. Dezvelit, neacoperit; expus vederii. ♦ (Despre cap, p. ext. despre oameni) Fără pălărie, căciulă etc., cu capul gol. ♦ (Despre plafoane) Parțial neacoperit (pentru aerisire și răcoare). ♦ Fig. Fără apărare. Aripa descoperită a armatei. 2. Fără acoperire legală; p. ext. (fam.) cu lipsuri financiare, fără bani. – V. descoperi.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESCOPERÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DESCOPERI și A SE DESCOPERI. 2) fig. Care este fără acoperire legală. /v. a (se) descoperi
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESCOPERÍT adj. v. dezvelit.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Descoperit ≠ acoperit
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESCOPERÍ, descópăr, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoană ceea ce le acoperă. ♦ Refl. A-și scoate pălăria, căciula etc. ♦ Fig. A lăsa neocrotit, neapărat, expus unui atac. A descoperi aripa dreaptă a unei armate. ♦ A face să nu aibă acoperire legală. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) da pe față, a (se) dezvălui, a (se) da de gol, a (se) trăda. 2. A găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns; a afla. ◊ Expr. A descoperi America, se spune în bătaie de joc cuiva care face caz de un lucru știut, cunoscut de toată lumea. ♦ A pătrunde o taină, un mister. – Lat. disco(o)perire.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
romac
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DESCOPERÍ descópăr tranz. 1) (obiecte, ființe) A lipsi de ceea ce acoperă lăsând să se vadă. ~ o căldare. ~ o casă. 2) A scoate la iveală (căutând sau din întâmplare); a găsi; a afla. 3) (lucruri, fenomene etc. necunoscute) A face pentru prima dată. 4) fig. A arăta așa cum este; a da pe față; a trăda. 5) fig. (taine, secrete etc.) A face cunoscut publicului larg; a destăinui; a dezvălui; a divulga. 6) (flancul unei armate) A lăsa neapărat; a expune unui atac. /<lat. disco[o]perire
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE DESCOPERÍ mă descópăr intranz. A-și scoate acoperământul de pe cap (pălăria, căciula etc.). /<lat. disco[o]perire
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESCOPERÍ vb. 1. v. dezveli. 2. v. găsi. 3. v. inventa. 4. a afla, a ghici, (rar) a bănui. (Ai ~ ce am vrut să spun.) 5. a dezvălui, a revela, (livr.) a decela. (Nu i-am putut ~ marea mea taină.) 6. (rar) a surprinde. (A ~ infracțiunea.) 7. a stabili. (El e cel care a ~ etimologia cuvântului.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESCOPERÍ vb. v. trăda.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A (se) descoperi ≠ a (se) acoperi
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
descoperí (descópăr, ít), vb. – 1. A lua, a ridica de pe ceva sau cineva ceea ce le acoperă. – 2. A găsi, a afla. – 3. A revela, a dezvălui. – Mr., megl. discoapir, istr. descoper(esc)u. Lat. dĭscooperῑre (Pușcariu 510; Candrea-Dens., 390; REW 2659; Tiktin; Candrea), cf. it. discoprire, prov., port. descobrir, fr. découvrir, sp. descubrir. – Der. descoperitor, adj. (care descoperă); nedescoperit, adj. (ignorat, ascuns).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
descoperí vb., ind. prez. 1 sg. descópăr, 3 sg. și pl. descóperă, imperf. 3 sg. descopereá; conj. prez. 3 sg. și pl. descópere
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
descóper, a -í v. tr. (lat. dĭcoopĕrire, pop. discoperire, it. scoprire, fr. découvrir, sp. descubrir, pg. descobrir. În nord -ópăr). Dezvălesc, ĭau acoperămîntu (învălitoarea): a descoperi o casă. Fig. Fac cunoscut în știință ceĭa ce era neștiut orĭ ascuns: Columb a descoperit America. Curie a descoperit radiu (V. inventez). Daŭ de urmă, aflu, găsesc: a descoperi un secret. Revelez, fac cunoscut cuĭva: a descoperi un secret cuĭva. V. refl. Îmĭ ĭaŭ pălăria din cap. Mă expun prea mult adversaruluĭ în duel orĭ războĭ. Fig. Îmĭ declar intențiunile.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
descoperit, -ă, descoperiți, -te adj. cu lipsuri financiare; fără bani
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a descoperi America expr. (iron.) a face caz de un lucru știut de toată lumea.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink