descompozițiúne f. (d. compozițiune). Desfacerea unuĭ corp compus în elementele luĭ. Putrezire: cadavrele, la căldură, întră în descompozițiune. Fig. Turburarea, stricarea aspectuluĭ obișnuit: descompozițiunea fețeĭ unuĭ om. – Și -íție, dar maĭ des descompunere. Și dis-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink