dexonline

info

2 intrări

34 de definiții

explicative DEX (21)
ortografice DOOM (8)
sinonime (4)
antonime (1)

Explicative DEX

DESCOMPLETARE, descompletări, s. f. Acțiunea de a (se) descompleta și rezultatul ei. [Var.: descomplectare s. f.] – V. descompleta.

descompletare sf [At: DEX / V: ~ect~ / Pl: ~tări / E: descompleta] Luare a ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet Si: descompletat¹.

DESCOMPLETARE s.f. Acțiunea de a descompleta și rezultatul ei. [Var. descomplectare s.f. / < descompleta].

DESCOMPLECTA vb. I v. descompleta.

DESCOMPLECTARE s. f. v. descompletare.

DESCOMPLETA, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. ♦ Refl. A nu mai fi complet. [Var.: descomplecta vb. I] – Pref. des- + completa (după fr. décompléter).

descomplecta v vz descompleta

descomplectare sf vz descompletare

descompleta [At: DEX / V: ~ecta / Pzi: ~tez / E: des- + completa cf fr décompléter] 1 vt A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. 2 vr A nu fi complet.

* DESCOMPLETA (-tez) vb. tr. și refl. A (se) face incomplet, să nu mai fie întreg, deplin, în număr îndestulător [fr. décompléter].

DESCOMPLETA, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. ♦ Refl. A nu mai fi complet. [Var.: descomplecta vb. I] – Des¹- + completa (după fr. décompléter).

DESCOMPLETA, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-o totalitate lăsînd-o incompletă.

DESCOMPLECTA vb. I. v. descompleta.

DESCOMPLECTARE s.f. v. descompletare.

DESCOMPLETA vb. I. tr. A lua ceva dintr-un întreg făcîndu-l incomplet. [Var. descomplecta vb. I. / după fr. décompléter].

DESCOMPLETA vb. tr. a lua ceva dintr-un întreg, făcându-l incomplet. (după fr. décompléter)

A SE DESCOMPLETA mă ~ez intranz. A deveni incomplet. /des- + a completa

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

A DESCOMPLETA ~ez tranz. A face să se descompleteze. /des- + a completa

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

descompletà v. a face incomplet.

*descompletéz v. tr. (d. completez). Stric ceĭa ce era complet: în această scoală s’a descompletat număru profesorilor. – Și dis-.

* discompletéz V. desc-.

Ortografice DOOM

descompletare s. f., g.-d. art. descompletării; pl. descompletări

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

descompletare s. f., g.-d. art. descompletării; pl. descompletări

descompleta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descompletez, 3 descompletează; conj. prez. 1 sg. să descompletez, 3 să descompleteze

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

descompleta (a ~) vb., ind. prez. 3 descompletează

descompleta vb., ind. prez. 1 sg. descompletez, 3 sg. și pl. descompletează

descompleta

descompletez.

Sinonime

DESCOMPLETARE s. desperechere.

DESCOMPLETA vb. a (se) desperechea.

Antonime

A descompleta ≠ a completa

Intrare: descompletare

descompletare substantiv feminin

substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	descompletare	descompletarea
nominativ-acuzativ	plural	descompletări	descompletările
genitiv-dativ	singular	descompletări	descompletării
genitiv-dativ	plural	descompletări	descompletărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

descomplectare substantiv feminin

substantiv feminin (F113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	descomplectare	descomplectarea
nominativ-acuzativ	plural	descomplectări	descomplectările
genitiv-dativ	singular	descomplectări	descomplectării
genitiv-dativ	plural	descomplectări	descomplectărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

discompletare

infinitiv lung (IL113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	discompletare	discompletarea
nominativ-acuzativ	plural	discompletări	discompletările
genitiv-dativ	singular	discompletări	discompletării
genitiv-dativ	plural	discompletări	discompletărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

Intrare: descompleta

descompleta verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) descompleta	descompletare	descompletat descompletatu‑	descompletând descompletându‑	singular	plural
		(a) descompleta	descompletare	descompletat descompletatu‑	descompletând descompletându‑	descompletează	descompletați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	descompletez	(să) descompletez	descompletam	descompletai	descompletasem
	a II-a (tu)	descompletezi	(să) descompletezi	descompletai	descompletași	descompletaseși
	a III-a (el, ea)	descompletează	(să) descompleteze	descompleta	descompletă	descompletase
plural	I (noi)	descompletăm	(să) descompletăm	descompletam	descompletarăm	descompletaserăm descompletasem
	a II-a (voi)	descompletați	(să) descompletați	descompletați	descompletarăți	descompletaserăți descompletaseți
	a III-a (ei, ele)	descompletează	(să) descompleteze	descompletau	descompletară	descompletaseră

descomplecta verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) descomplecta	descomplectare	descomplectat descomplectatu‑	descomplectând descomplectându‑	singular	plural
		(a) descomplecta	descomplectare	descomplectat descomplectatu‑	descomplectând descomplectându‑	descomplectează	descomplectați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	descomplectez	(să) descomplectez	descomplectam	descomplectai	descomplectasem
	a II-a (tu)	descomplectezi	(să) descomplectezi	descomplectai	descomplectași	descomplectaseși
	a III-a (el, ea)	descomplectează	(să) descomplecteze	descomplecta	descomplectă	descomplectase
plural	I (noi)	descomplectăm	(să) descomplectăm	descomplectam	descomplectarăm	descomplectaserăm descomplectasem
	a II-a (voi)	descomplectați	(să) descomplectați	descomplectați	descomplectarăți	descomplectaserăți descomplectaseți
	a III-a (ei, ele)	descomplectează	(să) descomplecteze	descomplectau	descomplectară	descomplectaseră

discompleta verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201) Surse flexiune: Scriban		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) discompleta	discompletare	discompletat discompletatu‑	discompletând discompletându‑	singular	plural
		(a) discompleta	discompletare	discompletat discompletatu‑	discompletând discompletându‑	discompletează	discompletați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	discompletez	(să) discompletez	discompletam	discompletai	discompletasem
	a II-a (tu)	discompletezi	(să) discompletezi	discompletai	discompletași	discompletaseși
	a III-a (el, ea)	discompletează	(să) discompleteze	discompleta	discompletă	discompletase
plural	I (noi)	discompletăm	(să) discompletăm	discompletam	discompletarăm	discompletaserăm discompletasem
	a II-a (voi)	discompletați	(să) discompletați	discompletați	discompletarăți	discompletaserăți discompletaseți
	a III-a (ei, ele)	discompletează	(să) discompleteze	discompletau	discompletară	discompletaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

descompletare, descompletărisubstantiv feminin

1. Acțiunea de a (se) descompleta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN

sinonime: desperechere

etimologie:

vezi descompleta DEX '98 DEX '09

descompleta, descompletezverb

1. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

sinonime: desperechea antonime: completa
- 1.1. reflexiv A nu mai fi complet. DEX '09 DEX '98

etimologie:

des- + completa. DEX '09
după limba franceză décompléter DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.