opțiuni
  • info

22 de definiții pentru descompleta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCOMPLETA, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. ♦ Refl. A nu mai fi complet. [Var.: descomplecta vb. I] – Pref. des- + completa (după fr. décompléter).

descompleta [At: DEX / V: ~ecta / Pzi: ~tez / E: des- + completa cf fr décompléter] 1 vt A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. 2 vr A nu fi complet.

DESCOMPLETA, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. ♦ Refl. A nu mai fi complet. [Var.: descomplecta vb. I] – Des1- + completa (după fr. décompléter).

DESCOMPLETA, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-o totalitate lăsînd-o incompletă.

DESCOMPLETA vb. I. tr. A lua ceva dintr-un întreg făcîndu-l incomplet. [Var. descomplecta vb. I. / după fr. décompléter].

DESCOMPLETA vb. tr. a lua ceva dintr-un întreg, făcându-l incomplet. (după fr. décompléter)

A DESCOMPLETA ~ez tranz. A face să se descompleteze. /des- + a completa

A SE DESCOMPLETA mă ~ez intranz. A deveni incomplet. /des- + a completa

descompletà v. a face incomplet.

DESCOMPLECTA vb. I v. descompleta.

descomplecta v vz descompleta

DESCOMPLECTA vb. I. v. descompleta.

*descompletéz v. tr. (d. completez). Stric ceĭa ce era complet: în această scoală s’a descompletat număru profesorilor. – Și dis-.

* discompletéz V. desc-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descompleta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descompletez, 3 descompletează; conj. prez. 1 sg. să descompletez, 3 să descompleteze

descompleta (a ~) vb., ind. prez. 3 descompletează

descompleta vb., ind. prez. 1 sg. descompletez, 3 sg. și pl. descompletează

descompleta

descompletez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCOMPLETA vb. a (se) desperechea.

DESCOMPLETA vb. a (se) desperechea.

A descompleta ≠ a completa

Intrare: descompleta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descompleta
  • descompletare
  • descompletat
  • descompletatu‑
  • descompletând
  • descompletându‑
 singular plural
  • descompletează
  • descompletați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descompletez
 (să)
  • descompletez
  • descompletam
  • descompletai
  • descompletasem
a II-a (tu)
  • descompletezi
 (să)
  • descompletezi
  • descompletai
  • descompletași
  • descompletaseși
a III-a (el, ea)
  • descompletează
 (să)
  • descompleteze
  • descompleta
  • descompletă
  • descompletase
plural I (noi)
  • descompletăm
 (să)
  • descompletăm
  • descompletam
  • descompletarăm
  • descompletaserăm
  • descompletasem
a II-a (voi)
  • descompletați
 (să)
  • descompletați
  • descompletați
  • descompletarăți
  • descompletaserăți
  • descompletaseți
a III-a (ei, ele)
  • descompletează
 (să)
  • descompleteze
  • descompletau
  • descompletară
  • descompletaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descomplecta
  • descomplectare
  • descomplectat
  • descomplectatu‑
  • descomplectând
  • descomplectându‑
 singular plural
  • descomplectează
  • descomplectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descomplectez
 (să)
  • descomplectez
  • descomplectam
  • descomplectai
  • descomplectasem
a II-a (tu)
  • descomplectezi
 (să)
  • descomplectezi
  • descomplectai
  • descomplectași
  • descomplectaseși
a III-a (el, ea)
  • descomplectează
 (să)
  • descomplecteze
  • descomplecta
  • descomplectă
  • descomplectase
plural I (noi)
  • descomplectăm
 (să)
  • descomplectăm
  • descomplectam
  • descomplectarăm
  • descomplectaserăm
  • descomplectasem
a II-a (voi)
  • descomplectați
 (să)
  • descomplectați
  • descomplectați
  • descomplectarăți
  • descomplectaserăți
  • descomplectaseți
a III-a (ei, ele)
  • descomplectează
 (să)
  • descomplecteze
  • descomplectau
  • descomplectară
  • descomplectaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • discompleta
  • discompletare
  • discompletat
  • discompletatu‑
  • discompletând
  • discompletându‑
 singular plural
  • discompletează
  • discompletați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • discompletez
 (să)
  • discompletez
  • discompletam
  • discompletai
  • discompletasem
a II-a (tu)
  • discompletezi
 (să)
  • discompletezi
  • discompletai
  • discompletași
  • discompletaseși
a III-a (el, ea)
  • discompletează
 (să)
  • discompleteze
  • discompleta
  • discompletă
  • discompletase
plural I (noi)
  • discompletăm
 (să)
  • discompletăm
  • discompletam
  • discompletarăm
  • discompletaserăm
  • discompletasem
a II-a (voi)
  • discompletați
 (să)
  • discompletați
  • discompletați
  • discompletarăți
  • discompletaserăți
  • discompletaseți
a III-a (ei, ele)
  • discompletează
 (să)
  • discompleteze
  • discompletau
  • discompletară
  • discompletaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descompleta, descompletezverb

  • 1. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: desperechea antonime: completa
    • 1.1. reflexiv A nu mai fi complet. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.