opțiuni
  • info
3 intrări
25 de definiții

Explicative DEX

DESCOJIT1, descojituri, s. n. Faptul de a descoji. – V. descoji.

DESCOJIT1, descojituri, s. n. Faptul de a descoji. – V. descoji.

DESCOJIT2, -Ă, descojiți, -te, adj. Care este curățat de coajă, fără coajă. – V. descoji.

DESCOJIT2, -Ă, descojiți, -te, adj. Care este curățat de coajă, fără coajă. – V. descoji.

descojit1 sns [At: DEX / E: descoji] Descojire.

descojit2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: descoji] Care este curățat de coajă.

DESCOJI, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Pref. des- + coji.

descoji vt [At: DEX / Pzi: ~jesc / E: des- + coji] A curăța de coajă.

DESCOJI (-jesc) vb. tr. și refl. A (se) jupui de coajă, a (se) coji.

DESCOJI, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Des1- + coji.

DESCOJI, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă.

A DESCOJI ~esc tranz. (semințe) A curăța de coajă; a rășlui. /des- + a coji

descojì v. a jupui de coajă.

descojésc și (ob.) cojésc v. tr. (d. coajă). Curăț de coajă, decortic (vorbind de lemne orĭ semințe). V. refl. Lemnele se cojesc. V. dezghĭoc și pelesc.

Ortografice DOOM

descojit s. n., pl. descojituri

descojit s. n., pl. descojituri

descojit s. n., pl. descojituri

descoji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojesc, 3 sg. descojește, imperf. 1 descojeam; conj. prez. 1 sg. să descojesc, 3 să descojească

descoji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojesc, imperf. 3 sg. descojea; conj. prez. 3 să descojească

decojit adj. m., pl. decojiți; f. sg. decojită, pl. decojite

descoji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojesc, imperf. 3 sg. descojea; conj. prez. 3 sg. și pl. descojească

descoji (conj. descojească)

descojesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

Sinonime

DESCOJIT adj. 1. cojit. (Fruct ~.) 2. cojit, jupuit. (Trunchi de copac ~.)

DESCOJIT adj. 1. cojit. (Fruct ~.) 2. cojit, jupuit. (Trunchi de copac ~.)

DESCOJI vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)

DESCOJI vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)

Intrare: descojit (adj.)
descojit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descojit
  • descojitul
  • descojitu‑
  • descojită
  • descojita
plural
  • descojiți
  • descojiții
  • descojite
  • descojitele
genitiv-dativ singular
  • descojit
  • descojitului
  • descojite
  • descojitei
plural
  • descojiți
  • descojiților
  • descojite
  • descojitelor
vocativ singular — —
plural — —
decojit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decojit
  • decojitul
  • decojitu‑
  • decojită
  • decojita
plural
  • decojiți
  • decojiții
  • decojite
  • decojitele
genitiv-dativ singular
  • decojit
  • decojitului
  • decojite
  • decojitei
plural
  • decojiți
  • decojiților
  • decojite
  • decojitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: descojit (s.n.)
descojit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descojit
  • descojitul
  • descojitu‑
plural
  • descojituri
  • descojiturile
genitiv-dativ singular
  • descojit
  • descojitului
plural
  • descojituri
  • descojiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: descoji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descoji
  • descojire
  • descojit
  • descojitu‑
  • descojind
  • descojindu‑
 singular plural
  • descojește
  • descojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descojesc
 (să)
  • descojesc
  • descojeam
  • descojii
  • descojisem
a II-a (tu)
  • descojești
 (să)
  • descojești
  • descojeai
  • descojiși
  • descojiseși
a III-a (el, ea)
  • descojește
 (să)
  • descojească
  • descojea
  • descoji
  • descojise
plural I (noi)
  • descojim
 (să)
  • descojim
  • descojeam
  • descojirăm
  • descojiserăm
  • descojisem
a II-a (voi)
  • descojiți
 (să)
  • descojiți
  • descojeați
  • descojirăți
  • descojiserăți
  • descojiseți
a III-a (ei, ele)
  • descojesc
 (să)
  • descojească
  • descojeau
  • descojiră
  • descojiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descojit, descojităadjectiv

  • 1. Care este curățat de coajă, fără coajă. DEX '09 MDA2 DEX '98
    sinonime: cojit jupuit
etimologie:
  • vezi descoji DEX '09 MDA2 DEX '98

descojit, descojiturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a descoji. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi descoji DEX '98 DEX '09

descoji, descojescverb

etimologie:
  • des- + coji. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.