opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCHIZĂTOR, -OARE, deschizători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care deschide uși, ferestre, lăzi etc. ◊ Deschizător de drumuri = inițiator, inovator. 2. S. n. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic; destupător. – Deschide + suf. -ător.

deschizător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: deschide + -ător] 1 sf (Îvr) Cheie. 2 sm (Înv) Întemeietor. 3-4 smf (Îs) ~ de drumuri (sau de drum, de cale, de perspective, de porți) Inițiator (sau inovator) într-un anumit domeniu de activitate. 5 a (Înv) Care este folosit împotriva constipației. 6 a (Rar) Care desface flori, frunze, muguri.

DESCHIZĂTOR, -OARE, deschizători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care deschide uși, ferestre, lăzi etc. ◊ Deschizător de drumuri = inițiator, inovator. 2. S. n. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic; destupător. – Deschide + suf. -ător.

DESCHIZĂTOR, -OARE, deschizători, -oare, s. m. și f. (În expr.) Deschizător de drumuri = inovator, inițiator.

DESCHIZĂTOR1 ~i m. Persoană care deschide. ◊ ~ de drumuri persoană care începe să activeze într-un domeniu neexplorat, deschizând căi noi spre progres. /a deschide + suf. ~ător

DESCHIZĂTOR2 ~oare n. Ustensilă pentru deschiderea borcanelor sau a sticlelor închise ermetic; destupător. /a deschide + suf. ~ător

deschizător a. și m. care deschide.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deschizător2 (persoană) s. m., pl. deschizători

deschizător1 (instrument) s. n., pl. deschizătoare

deschizător1 (persoană) s. m., pl. deschizători

deschizător2 (instrument) s. n., pl. deschizătoare

deschizător (persoană) s. m., pl. deschizători

deschizător (instrument) s. n., pl. deschizătoare

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

deschizător, deschizătoare s. n. (intl.) șperaclu.

Intrare: deschizător (s.m.)
deschizător1 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deschizător
  • deschizătorul
  • deschizătoru‑
plural
  • deschizători
  • deschizătorii
genitiv-dativ singular
  • deschizător
  • deschizătorului
plural
  • deschizători
  • deschizătorilor
vocativ singular
  • deschizătorule
plural
  • deschizătorilor
Intrare: deschizător (s.n.)
deschizător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deschizător
  • deschizătorul
  • deschizătoru‑
plural
  • deschizătoare
  • deschizătoarele
genitiv-dativ singular
  • deschizător
  • deschizătorului
plural
  • deschizătoare
  • deschizătoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deschizător, deschizătorisubstantiv masculin
deschizătoare, deschizătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care deschide uși, ferestre, lăzi etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Deschide + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

deschizător, deschizătoaresubstantiv neutru

  • 1. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic. DEX '09 DEX '98
    sinonime: destupător
etimologie:
  • Deschide + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.