DESCENTRÁRE, descentrări, s. f. Acțiunea de a (se) descentra. – V. descentra.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESCENTRÁRE s.f. Faptul de a (se) descentra. [< descentra].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Descentrare ≠ centrare
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
descentráre s. f. → centrare
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESCENTRÁ, descentréz, vb. I. Tranz. (Despre piesele unui aparat) A face să-și piardă poziția simetrică față de centru, a deplasa astfel încât axa piesei să nu mai coincidă cu axa dată. ◊ Refl. Roata s-a descentrat. – Des1- + centru (după fr. décentrer).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DESCENTRÁ ~éz tranz. A face să se descentreze. /des- + centru
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE DESCENTRÁ se ~eáză intranz. (despre piese, organe ale unui aparat, ale unei mașini etc.) A-și pierde poziția simetrică față de centru. /des- + centru
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESCENTRÁ vb. I. tr., refl. A face să piardă sau a-și pierde poziția simetrică față de centru. [< des- + centra, după fr. décentrer].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESCENTRÁ vb. tr., refl. a (se) deplasa astfel încât să-și piardă poziția simetrică față de centru. (după fr. décentrer)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A descentra ≠ a centra
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
descentrá vb., ind. prez. 1 sg. descentréz, 3 sg. și pl. descentreáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink