2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCALIFICAT, -Ă, descalificați, -te, adj. Care a suferit o descalificare; dezonorat. – V. descalifica.

DESCALIFICAT, -Ă, descalificați, -te, adj. Care a suferit o descalificare; dezonorat. – V. descalifica.

descalificat, ~ă a [At: CĂLINESCU, E. O. II, 267 / Pl: ~ați, ~e / E: descalifica] 1 (D. oameni) Care nu merită respect, stimă datorită unui comportament sau unor fapte reprobabile. 2 (D. sportivi) Exclus dintr-o competiție sau dintr-o echipă datorită unor abateri de la regulament sau pentru un comportament inadecvat. 3 (Înv) Care este declarat nedemn de a se bate într-un duel. 4 Care și-a pierdut calificarea profesională.

DESCALIFICA, descalific, vb. I. Tranz. 1. A declara pe cineva nedemn de stima, de respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a săvârșit-o); a dezonora. 2. A elimina o persoană sau o echipă dintr-o competiție sportivă din cauza săvârșirii unor abateri. 3. Refl. A-și pierde calificarea (profesională). – Pref. de- + califica.

descalifica [At: EFTIMIU, N. 84 / Pzi: ~ific / E: des- + califica] 1 vt A considera că cineva nu merită respect sau stimă datorită unui comportament sau unor fapte reprobabile Si: a dezonora. 2 vt A exclude pe cineva dintr-o competiție sportivă sau dintr-o echipă datorită unor abateri de la regulament sau pentru un comportament inadecvat. 3 vt (Înv) A declara pe cineva nedemn de a se bate în duel. 4 vr A-și pierde calificarea profesională.

DESCALIFICA, descalific, vb. I. Tranz. 1. A declara pe cineva nedemn de stima, de respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a săvârșit-o); a dezonora. 2. A elimina o persoană sau o echipă dintr-o competiție sportivă pentru abateri de la regulament sau pentru comportare nesportivă. 3. Refl. A-și pierde calificarea (profesională). – Des1- + califica.

DESCALIFICA, descalific, vb. I. Tranz. 1. A declara (pe cineva) nedemn de stima sau respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a săvîrșit-o); a dezonora. V. reproba. Un imperativ drastic, înscris în inimi, descalifica haimanaua care se purta cu o femeie... inelegant. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 142. 2. A declara nedemn și a exclude pe cineva dintr-o competiție sportivă pentru abateri de la regulamentul de concurs sau pentru comportare nesportivă. ♦ (În trecut, ca rămășiță a moravurilor feudale) A declara (pe cineva) nedemn de a se bate în duel. A vrut să-și ridiculizeze adversarul. Ei! să-i fie de bine! Eu nu descalific băiatul. CAMIL PETRESCU, T. I 131.

DESCALIFICA vb. I. tr. A declara (pe cineva) nedemn de stimă, de respect; a dezonora. ♦ A exclude dintr-o competiție (sportivă) pentru comportare necorespunzătoare, pentru abateri, încălcarea anumitor reguli etc. [P.i. descalific, 3,6 -că, var. discalifica vb. I. / < fr. disqualifier, după califica].

DISCALIFICA vb. I. v. descalifica.

DESCALIFICA vb. I. tr. 1. a declara (pe cineva) nedemn de stimă, de respect; a dezonora. 2. a exclude dintr-o competiție (sportivă) pentru comportare necorespunzătoare, abateri, încălcarea anumitor reguli etc. II. refl. a-și pierde calificarea profesională. (după fr. disqualifier)

A SE DESCALIFICA mă descalific intranz. 1) A deveni nedemn de stima altora (ca urmare a unei fapte reprobabile). 2) A-și pierde calificarea profesională. /des- + a (se) califica

A DESCALIFICA descalific tranz. 1) (persoane) A face să se descalifice. 2) (sportivi sau echipe sportive) A exclude dintr-o competiție pentru purtare nedemnă sau pentru încălcarea regulamentului. /des- + a califica

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descalifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descalific, 2 sg. descalifici, 3 descalifică; conj. prez. 1 sg. să descalific, 3 să descalifice

descalifica (a ~) vb., ind. prez. 3 descalifică

descalifica vb., ind. prez. 1 sg. descalific, 3 sg. și pl. descalifică; ger. descalificând

descalifica (ind. prez. 3 sg. și pl. descalifică)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCALIFICA vb. a (se) dezonora. (S-a ~ pe viață.)

A se descalifica ≠ a (se) califica

Intrare: descalificat
descalificat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descalificat
  • descalificatul
  • descalificatu‑
  • descalifica
  • descalificata
plural
  • descalificați
  • descalificații
  • descalificate
  • descalificatele
genitiv-dativ singular
  • descalificat
  • descalificatului
  • descalificate
  • descalificatei
plural
  • descalificați
  • descalificaților
  • descalificate
  • descalificatelor
vocativ singular
plural
Intrare: descalifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descalifica
  • descalificare
  • descalificat
  • descalificatu‑
  • descalificând
  • descalificându‑
singular plural
  • descalifică
  • descalificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descalific
(să)
  • descalific
  • descalificam
  • descalificai
  • descalificasem
a II-a (tu)
  • descalifici
(să)
  • descalifici
  • descalificai
  • descalificași
  • descalificaseși
a III-a (el, ea)
  • descalifică
(să)
  • descalifice
  • descalifica
  • descalifică
  • descalificase
plural I (noi)
  • descalificăm
(să)
  • descalificăm
  • descalificam
  • descalificarăm
  • descalificaserăm
  • descalificasem
a II-a (voi)
  • descalificați
(să)
  • descalificați
  • descalificați
  • descalificarăți
  • descalificaserăți
  • descalificaseți
a III-a (ei, ele)
  • descalifică
(să)
  • descalifice
  • descalificau
  • descalifica
  • descalificaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • discalifica
  • discalificare
  • discalificat
  • discalificatu‑
  • discalificând
  • discalificându‑
singular plural
  • discalifică
  • discalificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • discalific
(să)
  • discalific
  • discalificam
  • discalificai
  • discalificasem
a II-a (tu)
  • discalifici
(să)
  • discalifici
  • discalificai
  • discalificași
  • discalificaseși
a III-a (el, ea)
  • discalifică
(să)
  • discalifice
  • discalifica
  • discalifică
  • discalificase
plural I (noi)
  • discalificăm
(să)
  • discalificăm
  • discalificam
  • discalificarăm
  • discalificaserăm
  • discalificasem
a II-a (voi)
  • discalificați
(să)
  • discalificați
  • discalificați
  • discalificarăți
  • discalificaserăți
  • discalificaseți
a III-a (ei, ele)
  • discalifică
(să)
  • discalifice
  • discalificau
  • discalifica
  • discalificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descalificat, descalificaadjectiv

  • 1. Care a suferit o descalificare. DEX '09 DEX '98
    sinonime: dezonorat
etimologie:
  • vezi descalifica DEX '98 DEX '09

descalifica, descalificverb

  • 1. A declara pe cineva nedemn de stima, de respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a săvârșit-o). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dezonora
    • format_quote Un imperativ drastic, înscris în inimi, descalifica haimanaua care se purta cu o femeie... inelegant. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 142. DLRLC
  • 2. A elimina o persoană sau o echipă dintr-o competiție sportivă din cauza săvârșirii unor abateri. DEX '09 DLRLC DN
    • 2.1. în trecut (Ca rămășiță a moravurilor feudale) A declara (pe cineva) nedemn de a se bate în duel. DLRLC
      • format_quote A vrut să-și ridiculizeze adversarul. Ei! să-i fie de bine! Eu nu descalific băiatul. CAMIL PETRESCU, T. I 131. DLRLC
  • 3. reflexiv A-și pierde calificarea (profesională). DEX '09 DEX '98 MDN '00
    antonime: califica
etimologie:
  • Prefix de- + califica. DEX '09
  • Des- + califica DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.