DESCĂPĂȚÂNÁ, descăpățânéz, vb. I. Tranz. (Înv.) A decapita. – Des¹- + căpățână.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCĂPĂȚÂNÁ vb. v. decapita.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

descăpățâná vb., ind. prez. 1 sg. descăpățânéz, 3 sg. și pl. descăpățâneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

descăpățînéz v. tr. (d. căpățînă). Vechĭ. Rar azĭ. Taĭ capu, decapitez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink