DESCÂNTĂTÚRĂ, descântături, s. f. Descântec. – Descânta + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCÂNTĂTÚRĂ s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

descântătúră s. f., g.-d. art. descântătúrii; pl. descântătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink