DESACRALIZÁRE, desacralizări, s. f. Acțiunea de a (se) desacraliza. – V. desacraliza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESACRALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) desacraliza. [< desacraliza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Desacralizare ≠ sacralizare
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
desacralizáre s. f., g.-d. art. desacralizării; pl. desacralizări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESACRALIZÁ, desacralizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde caracterul sacru. – Din fr. désacraliser.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DESACRALIZÁ ~éz tranz. A face să se desacralizeze. /<fr. désacraliser
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE DESACRALIZÁ mă ~éz intranz. A-și pierde caracterul sacru. /<fr. désacraliser
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESACRALIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A retrage, a-și pierde caracterul sacru (al unei ființe, al unui lucru etc.). [< fr. désacraliser].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESACRALIZÁ vb. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde caracterul sacru. (< fr. désacraliser)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
desacralizá vb., ind. prez. 1 sg. desacralizéz, 3 sg. și pl. desacralizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
desacralizáre, desacralizări s. f. Acțiunea de a desacraliza. ♦ Atitudinea profană a omului din societățile moderne lipsit de orice sentiment religios. – Din desacraliza.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink