DESȚEPENÍ, desțepenesc, vb. IV. Refl. (Despre corp sau mușchi, p. ext. despre ființe) A nu mai fi țeapăn sau înțepenit; a-și recăpăta elasticitatea. – Din des1- + [în]țepeni.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
desțepenésc v. tr. Fac să nu maĭ fie țeapăn. V. refl. Mă mișc ca să-mĭ despețenesc trupu, c’am înțepenit stînd loculuĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink