DESĂGÚȚĂ, desăguțe, s. f. Diminutiv al lui desagă; desăgel, desăgior. – Desag + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

desăgúță s. f., g.-d. art. desăgúței; pl. desăgúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink