dervelire sf vz dârvălire

dărvălire sf vz dârvălire

dărvărire sf vz dârvălire

dâlvărire sf vz dârvălire

dârvălire sf [At: POLIZU / V: (reg) dărvăli~, dăr~, dâlv~, ~ări~, der~, derveli~, dreveli~ / Pl: ~ri / E: dârvăli] (Înv) 1 Murdărire a hainelor la lucru Si: (înv) dârmolire (1), dârmolit¹ (1), dârvăleală (1), dârvălit¹ (1). 2 Scoatere a hainelor din folosință prin prea multă purtare Si: (înv) dârmolire (2), dârmolit¹ (2), dârvăleală (2), dârvălit¹ (2). 3 (Reg) Supunere a oamenilor sau animalelor la muncă foarte grea Si: (înv) dârmolire (3), dârmolit¹ (3), dârvăleală (3), dârvălit¹ (3). 4 (Reg) Supraveghere a executării unei munci grele Si: (înv) dârmolire (4), dârmolit¹ (4), dârvăleală (4), dârvălit¹ (4). 5 (Pex) Dresare pentru muncă Si: (înv) dârmolire (5), dârmolit¹ (5), dârvăleală (5), dârvălit¹ (5). 6 (Reg) Certare a cuiva foarte rău Si: (înv) dârmolire (6), dârmolit¹ (6), dârvăleală (6), dârvălit¹ (6). 7 (Reg) Blestemare, dând celui rău Si: (înv) dârmolire (7), dârmolit¹ (7), dârvăleală (7), dârvălit¹ (7). 8 (Reg) Bătătorire a pământului Si: (înv) dârmolire (8), dârmolit¹ (8), dârvăleală (8), dârvălit¹ (8). 9 (Reg) Facere una cu pământul Si: (înv) dârmolire (9), dârmolit¹ (9), dârvăleală (9), dârvălit¹ (9).

dârvărire sf vz dârvălire

dervărire sf vz dârvălire

drevelire sf vz dârvălire

dervelésc v. tr. (d. dîrvală saŭ var. din terfelesc și berghelesc. Cp. și cu ung. durválni, a se deteriora). Est. Stric, urîțesc: mi s’aŭ dervelit mînile curățind la nucĭ. V. drevelesc.

DERVELI vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

derveli vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

derveli, dervelesc, vb. IV (reg.) a strica, a deforma.