opțiuni
4 definiții pentru derveli

Explicative DEX

dervelésc v. tr. (d. dîrvală saŭ var. din terfelesc și berghelesc. Cp. și cu ung. durválni, a se deteriora). Est. Stric, urîțesc: mi s’aŭ dervelit mînile curățind la nucĭ. V. drevelesc.

Sinonime

DERVELI vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

derveli vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

Arhaisme și regionalisme

derveli, dervelesc, vb. IV (reg.) a strica, a deforma.

Intrare: derveli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • derveli
  • dervelire
  • dervelit
  • dervelitu‑
  • dervelind
  • dervelindu‑
 singular plural
  • dervelește
  • derveliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dervelesc
 (să)
  • dervelesc
  • derveleam
  • dervelii
  • dervelisem
a II-a (tu)
  • dervelești
 (să)
  • dervelești
  • derveleai
  • derveliși
  • derveliseși
a III-a (el, ea)
  • dervelește
 (să)
  • dervelească
  • dervelea
  • derveli
  • dervelise
plural I (noi)
  • dervelim
 (să)
  • dervelim
  • derveleam
  • dervelirăm
  • derveliserăm
  • dervelisem
a II-a (voi)
  • derveliți
 (să)
  • derveliți
  • derveleați
  • dervelirăți
  • derveliserăți
  • derveliseți
a III-a (ei, ele)
  • dervelesc
 (să)
  • dervelească
  • derveleau
  • derveliră
  • derveliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)