DERVELÍ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dervelí, dervelésc, vb. IV (reg.) a strica, a deforma.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dervelésc v. tr. (d. dîrvală saŭ var. din terfelesc și berghelesc. Cp. și cu ung. durválni, a se deteriora). Est. Stric, urîțesc: mi s’aŭ dervelit mînile curățind la nucĭ. V. drevelesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink