11 definiții pentru derutant
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DERUTANT, -Ă, derutanți, -te, adj. Care derutează. – Din fr. déroutant.
DERUTANT, -Ă, derutanți, -te, adj. Care derutează. – Din fr. déroutant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
derutant, ~ă a [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 112, 10/2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr déroutant] Care derutează.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERUTANT, -Ă, derutanți, -te, adj. (Franțuzism) Care dezorientează, care derutează. Formele... dădeau la iveală un aspect anarhic și derutant. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 10/2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERUTANT, -Ă adj. Care derutează. [Pl. -nți, -nte. / cf. fr. déroutant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERUTANT, -Ă adj. care derutează. (< fr. déroutant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DERUTANT ~tă (~ți, ~te) Care derutează; în stare să deruteze. /<fr. déroutant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
derutant adj. m., pl. derutanți; f. derutantă, pl. derutante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
derutant adj. m., pl. derutanți; f. derutantă, pl. derutante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
derutant adj. m., pl. derutanți; f. sg. derutantă, pl. derutante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DERUTANT adj. (livr.) deconcertant. (O veste ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DERUTANT adj. (livr.) deconcertant. (O veste ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
derutant, derutantăadjectiv
- 1. Care derutează. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: deconcertant
- Formele... dădeau la iveală un aspect anarhic și derutant. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 10/2. DLRLC
-
etimologie:
- déroutant DEX '09 DEX '98 DN