DEROCÁRE, derocări, s. f. Acțiunea de a deroca și rezultatul ei. – V. deroca.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEROCÁRE s.f. Acțiunea de a deroca și rezultatul ei. [< deroca].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

derocáre s. f., g.-d. art. derocării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEROCÁ, derochéz, vb. I. Tranz. A curăța albia unui râu de mâl, de nisip etc. – Din fr. dérocher.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEROCÁ vb. I. tr. A îndepărta stâncile din albia unui râu, de pe un teren. [P.i. derochéz. / cf. fr. dérocher].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEROCÁ vb. tr. a sparge, a îndepărta stâncile subacvatice, de pe un teren etc. (< fr. dérocher)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

derocá vb., ind. prez. 1 sg. derochéz, 3 sg. și pl. derocheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deróc și chéz, a -cá v. tr. (de și rocă; fr. dérocher). Scot de pe un metal prețios, pin ajutoru aciduluĭ sulfuric amestecat cu multă apă, corpurile grase și oxidele care s’aŭ format la a doŭa topire.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink