-derm³ [At: DN³ / E: fr -derme] Element secund de compunere cu sensul: 1-2 (Referitor la) piele. 3 De piele. 4 Dermic.

derm²- vz dermato- corectat(ă)

derm¹ sn vz dermă

-DERM² Element secund de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) piele”, „de piele”. [< fr. -derme, cf. gr. derma].

DERM¹- v. dermato-.

DERM s.n. v. dermă.

DERMĂ, derme, s. f. Stratul mijlociu al pielii vertebratelor, sub epidermă, conținând vase sangvine și limfatice, terminații nervoase, glande sebacee etc. – Din fr. derme.

derma²- vz dermato- corectat(ă)

dermato- [At: DN³ / V: derm-², ~ma-², ~mo- / E: fr derm(ato)-] Element prim de compunere cu semnificația: 1-2 (Referitor la) piele. 3 De piele.

dermă sf [At: ENC. VET. 65 / V: derm¹ sn / Pl: ~me / E: ngr δερμά, fr derme] Țesut fibros conjunctiv, care constituie partea cea mai groasă și mai adâncă a pielii vertebratelor, așezat sub epidermă.

-dermie² [At: DN³ / E: fr -dermie] Element secund de compunere cu sensul: 1-2 (Referitor la) piele. 3 De piele. 4 Dermic.

dermo- vz dermato

DERMĂ, derme, s. f. Țesut fibros conjunctiv, care constituie partea cea mai groasă și mai adâncă a pielii vertebratelor, așezat sub epidermă. – Din fr. derme.

DERMĂ s. f. Țesut fibros conjunctiv care constituie partea cea mai groasă și mai adîncă a pielii, fiind acoperit de epidermă (și în care se află corpusculii tactili și rădăcinile perilor).

DERMA- v. dermato-.

DERMATO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) piele”, „de piele”. [Var. derm(o, a)-. / < fr. derm(ato)-, cf. gr. derma – piele].

DERMĂ s.f. Țesut fibros conjunctiv care formează partea groasă din adîncime, a pielii, fiind acoperit de epidermă. [Var. derm s.n. / < fr. derme, cf. it., gr. derma].

DERMIC, -Ă adj. Al dermei, de dermă; (p. ext.) al pielii. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) piele, la dermă”. [< fr. dermique].

-DERMIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) piele”, „de piele”, „dermic”. [< fr. -dermie, it. -dermia, cf. gr. derma].

DERMO- v. dermato-.

DERMAT(O)- elem. derm(o)-.

DERMĂ s. f. țesut fibros conjunctiv care formează partea groasă, din adâncime, a pielii, acoperit de epidermă. (< fr. derme, gr. derma)

-DERMIE elem. derm(o)-.

DERM(O)-, -DERM(Ă) / DERMA- / DERMAT(O)-, -DERMIE elem. „piele, tegument”. (< fr. derm/o/-, -derme, derma-, dermat/o/-, -dermie, cf. gr. derma, -atos)

DERMO- elem. derm(o)-.

DERMĂ f. Strat mijlociu al pielii, care se află sub epidermă. /<fr. derme

dermă f. țesătura ce constitue pielea.

*dérmă f., pl. e (vgr. dérma, pele). Anat. Țesătură care constitue stratu cel maĭ gros al peliĭ. V. epidermă.

dermă s. f., g.-d. art. dermei; pl. derme

dermă s. f., g.-d. art. dermei; pl. derme

dermă s. f., g.-d. art. dermei; pl. derme

dermă

-DERM (-DERMĂ) „piele, mucoasă, tegument, strat cutanat”. ◊ gr. derma „piele” > fr. -derme, germ. -derm, engl. id. it. -derma > rom. -derm și -dermă.

DERM-, v. DERMO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., operație chirurgicală de excizie a unei porțiuni din piele.

DERMA- „piele, tegument, membrană; membranos, cutanat”. ◊ gr. derma „piele” > fr. derma- > rom. derma-. □ ~ptere (v. -pter), s. n. pl., ordin de insecte cu aripile membranoase, avînd ca reprezentant urechelnița; ~tom (v. -tom), s. n., 1. Instrument chirurgical pentru tăierea unor fragmente de piele pentru grefe. 2. Zonă a pielii corespunzînd ramificațiilor unui nerv rahidian; ~trop (v. -trop), adj., dermotrop*.

DERMAT-, v. DERMATO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., nevralgie a pielii care apare în anumite forme de reumatism, gută etc.; sin. dermatodinie; ~emie (v. -emie), s. f., aflux de sînge la nivelul pielii; ~odinie (v. -odinie), s. f., dermatalgie*.

DERMATO- „piele, tegument, mucoasă, țesut cutanat”. ◊ gr. derma, atos „piele” > fr. dermato-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. dermato-. □ ~caliptrogen (v. caliptro-, v. -gen₁), s. n., țesutul meristematic formînd caliptra și stratul pilifer al rădăcinii; ~ciste (v. -cist), s. n. pl., peri umflați, prezenți pe sporoforul unor ciuperci; ~fite (v. -fit), s. n. pl., ciuperci microscopice care parazitează pielea și anexele ei; ~fiție (v. -fiție), s. f., boală de piele provocată de ciuperci, parazite, localizate în pielea capului, în țesutul subcutanat și la rădăcina părului; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a nu contracta boli de piele; ~gen (v. -gen₁), s. n., țesut meristematic care generează epiderma primară; ~glife (v. -glif), s. f. pl., creste papilare; ~graf (v. -graf), adj., s. n., (creion) care servește la machiaj; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere anatomică a pielii; ~id (v. -id), adj., care se aseamănă cu pielea; ~liză (v. -liză), s. f., afecțiune congenitală, manifestată prin flasciditate și prin tendința de a se forma pliuri la nivelul pielii și al țesutului subcutanat; ~log (v. log), s. m. și f., specialist în dermatologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a medicinii care studiază și care tratează bolile de piele; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de înmuiere a pielii; ~mer (v. -mer), s. n., teritoriu cutaneu care corespunde unui metamer medular; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ciuperci din grupul fungilor imperfecți care parazitează pielea și anexele ei, producînd dermatomicoze; ~patie (v. -patie), s. f., maladie a pielii; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protoplasmă vie, făcînd parte din membrana celulară; ~plast (v. -plast), s. n., citoplasma și nucleul, înconjurate de o membrană solidă, formînd un aparat vegetativ; ~ree (v. -ree), s. f., transpirație abundentă, care survine în anumite boli febrile; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., întărirea patologică a țesutului cutanat; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a pielii cu ajutorul unui microscop special; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spasmodică a mușchilor pilomotori, însoțită de erecția fibrelor de păr; ~venerologie (v. venero-, v. -logie₁), s. f., parte a medicinii care se ocupă cu studiul bolilor de piele și venerice; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., 1. Corpusculi care apar în celulele vegetale, în timpul anafazei. 2. Particule care formează membrana celulară; ~zoonoză (v. zoo-, v. -noză), s. f., boală de piele foarte contagioasă, provocată de paraziți animali microscopici.

-DERMĂ, v. -DERM.

-DERMIE „piele, tegument, țesut cutanat, mucoasă”. ◊ gr. derma „piele” > fr. -dermie, germ. id., engl. -dermy, it. -dermia > rom. -dermie.

DERMO- „mucoasă, piele, tegument, țesut cutanat, coriaceu”. ◊ gr. derma „piele” > fr. dermo-, germ. id., it. id. > rom. dermo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., parte a mezodermului care dă naștere corionului; ~deză (v. -deză), s. f., procedeu de chirurgie ortopedică de limitare a mișcării anormale a unei articulații, cu ajutorul unui ligament de piele; ~grafie (v. -grafie), s. f., tendință specială a tegumentelor unor persoane de a reacționa prin leziuni papuloase urticariene la cele mai mici excitații; sin. urticarie factice; ~id (v. -id), adj., care se aseamănă cu pielea; ~lexie (v. -lexie), s. f., capacitate de a identifica litere sau desene trasate pe pielea proprie, fără a le putea urmări vizual; ~lit (v. -lit₁), s. n., rocă magmatică a cărei suprafață este brăzdată de forme de scurgere cu aspect de solzi sau de lobi ramificați; ~megalie (v. -megalie), s. f., megalodermie*; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., ordin de mamifere exotice, arboricole, erbivore și cățărătoare, adaptate la zborul planat cu ajutorul unei membrane tegumentare care le unește capul, membrele și coada; ~trop (v. -trop), adj., (despre bacterii și virusuri) care prezintă afinitate pentru mucoase și tegumente; sin. dermatrop.