DERIZÓRIU, -IE, derizorii, adj. (Despre valori) Neînsemnat, de nimic, ridicol. – Din fr. dérisoire, lat. derisorius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DERIZÓRIU ~e (~i) 1) (despre prețuri, valori) Care este foarte scăzut; de nimic; ridicol. 2) Care merită să fie luat în râs (prin lipsa sa de importanță). Argument ~. [Sil. -zo-riu] /<fr. dérisoire, lat. derisorius
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DERIZÓRIU, -IE adj. Neînsemnat, lipsit de valoare; ridicol. [Pron. -riu. / cf. fr. dérisoire, lat. derisorius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DERIZÓRIU, -IE adj. (despre prețuri, valori) neînsemnat, lipsit de valoare; nesemnificativ, ridicol. (< fr. dérisoire, lat. derisorius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DERIZÓRIU adj. 1. ridicol. (Prețuri ~.) 2. v. neînsemnat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

derizóriu adj. m. [-riu pron. .-riu], f. derizórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. derizórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

derizóriŭ, -e adj. (lat. derisorius). De rîs, făcut în deriziune: propunere derizorie. Adv. În mod derizoriŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink