9 definiții pentru derivor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DERIVOR, derivoare, s. n. (Mar.) 1. Placă de lemn sau de metal prinsă de chila unei ambarcațiuni cu pânze cu scopul de a împiedica deplasarea laterală a ambarcațiunii. 2. Pânză pentru vreme rea, pentru furtună. – Din fr. dériveur.
derivor sn [At: DEX / Pl: ~oare / E: fr dériveur] (Mrn) 1 Placă de lemn sau de metal prinsă de chila unei ambarcații cu pânze în scopul împiedicării deplasării laterale a ambarcației și micșorării mișcării. 2 Pânză pentru vreme rea, pentru furtună.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERIVOR, derivoare, s. n. (Mar.) 1. Placă de lemn sau de metal prinsă de chila unei ambarcații cu pânze în scopul împiedicării deplasării laterale a ambarcației și micșorării mișcării. 2. Pânză pentru vreme rea, pentru furtună. – Din fr. dériveur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERIVOR s.n. Pînză pentru vreme rea, pentru furtună. ♦ Placă de metal sau de lemn dispusă în planul diametral al ambarcațiilor cu vele, care mărește stabilitatea vasului. [< fr. dériveur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERIVOR s. n. 1. velă pentru furtună. 2. placă de metal sau de lemn dispusă în planul diametral al ambarcațiilor cu vele pentru a micșora deriva (1). (< fr. dériveur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DERIVOR ~oare n. Dispozitiv fixat sub chila unei ambarcații cu pânze pentru a nu-i permite deplasarea laterală. /<fr. dériveur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
derivor s. n., pl. derivoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
derivor s. n., pl. derivoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
derivor s. n., pl. derivoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
derivor, derivoaresubstantiv neutru
- 1. Placă de lemn sau de metal prinsă de chila unei ambarcațiuni cu pânze cu scopul de a împiedica deplasarea laterală a ambarcațiunii. DEX '09 DN
- 2. Pânză pentru vreme rea, pentru furtună. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- dériveur DEX '09 DEX '98 DN