DERIVATĂ, derivate, s. f. (Mat.) Limita raportului dintre creșterea funcțiunii și creșterea variabilei cînd creșterea variabilei tinde către zero.

DERIVATĂ s.f. (Mat.) Limita raportului dintre creșterea unei funcții și creșterea variabilei cînd aceasta tinde către zero. [Cf. fr. dérivée].

DERIVATĂ ~e f. mat. Limită a raportului dintre creșterea unei funcții și creșterea variabilei, când aceasta tinde spre zero. /<fr. dérivée

*derivátă f., pl. e. Mat. Derivata uneĭ funcțiunĭ, uneĭ variabile, limita spre care tinde raportu de creștere pe care o ĭa această funcțiune de la creșterea atribuită variabileĭ cînd această creștere tinde spre zero.

DERIVAT, -Ă, (I) derivați, -te, adj., (II 1) derivați, s. m., (II, 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care derivă (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre căi de comunicație, canale) Abătut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 2. S. n. Produs industrial obținut prin prelucrarea unei materii prime de bază. 3. S. n. Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 4. S. n. Lucru care rezultă, derivă (1) din altul. – V. deriva.

derivat², ~ă [At: MAIORESCU, L. 10 / Pl: ~ați, ~e / E: deriva] 1 a Care derivă (3) din ceva. 2 a Format prin derivare (6). 3 a (D. cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. 4 a (D. vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. 5 a (D. căi de comunicație, canale etc.) Ramificat din traseul principal. 6 sm (Chm) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 7 sn Produs industrial extras dintr-o materie primă. 8 sn Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 9 sn Lucru care derivă (3) din altul. 10 sf (Mat) Limită a raportului dintre creșterea funcției și creșterea variabilei, când creșterea variabilei tinde către zero.

DERIVAT, -Ă, derivați, -te, adj., (II 1) derivați, s. m., (II 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care derivă (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre căi de comunicație, canale) Abătut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 2. S. n. Produs industrial extras dintr-o materie primă. 3. S. n. Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 4. S. n. Lucru care rezultă, derivă (1) din altul. – V. deriva.

DERIVAT², -Ă, derivați, -te, adj. 1. Care derivă, se trage, decurge, rezultă, provine din ceva; format prin derivare (1 b). Un cuvînt derivat. 2. (Tehn.; despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre o cale de comunicație, un canal) Abătut, ramificat din traseul principal. Un canal derivat.

DERIVAT, -Ă adj. 1. Care derivă, decurge. 2. (Despre o apă) Abătut din cursul său, din albia sa naturală. // s.m. și n. Substanță preparată din altă substanță și care se aseamănă ca structură moleculară cu substanța din care provine. // s.n. 1. Produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă. 2. Cuvînt format prin derivare de la alt cuvînt. 3. Lucru care derivă din altul. [< deriva].

derivat a. care își trage originea dela altul. ║ n. vorbă ce derivă dintr’alta.

derivată (mat.) s. f., g.-d. art. derivatei; pl. derivate

derivată (mat.) s. f., g.-d. art. derivatei; pl. derivate

derivată (mat.) s. f., pl. derivate

DERIVAT, -Ă adj. (< deriva < fr. dériver, it., lat. derivare): în sintagma cuvânt derivat (v.).