DERELICȚIÚNE s. f. (fil.) stare de însingurare și neputință, de împotrivire în fața unui destin amenințător și implacabil; sentiment al „aruncării” omului într-o lume indiferentă și ostilă. (< fr. déréliction)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink