opțiuni
  • info

12 definiții pentru deregla

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEREGLA, dereglez, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din regimul normal, din funcționarea normală; a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica. – Din fr. dérégler.

DEREGLA, dereglez, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din regimul normal, din funcționarea normală; a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica. – Din fr. dérégler.

deregla vtr [At: DEX / Pzi: ~lez / E: fr dérégler] 1-2 A face să iasă sau a ieși din regimul normal, din funcționarea normală Si: a (se) defecta, a (se) deranja.

DEREGLA vb. I. tr., refl. A (se) deranja din funcționarea normală, a ieși sau a face să iasă din regimul normal; a (se) strica, a (se) defecta. [< fr. dérégler].

DEREGLA vb. tr., refl. a (se) deranja din funcționarea normală, a ieși, a face să iasă din regimul normal; a (se) defecta. (< fr. dérégler)

A DEREGLA ~ez tranz. A face să se deregleze; a strica; a deteriora; a avaria; a defecta. /<fr. déregler

A SE DEREGLA pers. 3 se ~ează intranz. (despre sisteme tehnice) A ieși din funcțiune; a nu mai funcționa normal; a se strica; a se defecta; a se deteriora; a se avaria. /<fr. dérégler

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deregla (a ~) (desp. -re-gla) vb., ind. prez. 1 sg. dereglez, 3 dereglează; conj. prez. 1 sg. să dereglez, 3 să deregleze

deregla (a ~) (-re-gla) vb., ind. prez. 3 dereglează

deregla vb. (sil. -gla), ind. prez. 1 sg. dereglez, 3 sg. și pl. dereglează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEREGLA vb. v. defecta.

DEREGLA vb. a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (Un sistem tehnic care s-a ~.)

A deregla ≠ a regla

Intrare: deregla
  • silabație: de-re-gla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deregla
  • dereglare
  • dereglat
  • dereglatu‑
  • dereglând
  • dereglându‑
 singular plural
  • dereglează
  • dereglați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dereglez
 (să)
  • dereglez
  • dereglam
  • dereglai
  • dereglasem
a II-a (tu)
  • dereglezi
 (să)
  • dereglezi
  • dereglai
  • dereglași
  • dereglaseși
a III-a (el, ea)
  • dereglează
 (să)
  • deregleze
  • deregla
  • dereglă
  • dereglase
plural I (noi)
  • dereglăm
 (să)
  • dereglăm
  • dereglam
  • dereglarăm
  • dereglaserăm
  • dereglasem
a II-a (voi)
  • dereglați
 (să)
  • dereglați
  • dereglați
  • dereglarăți
  • dereglaserăți
  • dereglaseți
a III-a (ei, ele)
  • dereglează
 (să)
  • deregleze
  • dereglau
  • dereglară
  • dereglaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deregla, dereglezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.