DERBEDÉU, derbedei, s. m. Om fără căpătâi, om de nimic; pierde-vară, vagabond, haimana. – Din tc. derbeder.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DERBEDÉU ~i m. Om de nimic; pușlama; secătură. /<turc. derbeder
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DERBEDÉU s. 1. golan, haimana, vagabond, (pop. și fam.) teleleu, (reg.) hârbar, hârbareț, ulițar, (Mold.) dulandragiu, (prin Olt.) jarcalete, (Mold.) lainic, (prin Munt.) teacăr, (Mold. și Transilv.) ulițarnic, (Transilv. și Ban.) vandralău, vandraș, vandroc, vandrocaș, (prin Transilv.) verbuncaș, (înv.) ștrengar, zamparagiu, (înv., în Transilv.) budușlău, (fam.) bate-poduri. (A ajuns un ~.) 2. v. lichea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

derbedéu (derbedéi), s. m. – Vagabond, haimana, golan. – Var. (Mold.) derbeder. Tc. derbeder „(care merge) din poartă în poartă” (Șeineanu, II, 156; Lokotsch 492; Ronzevalle 89); cf. sb. derbedenica „cerșetor”. Pentru a explica schimbarea terminației, Tiktin presupune o var. turcă derbedé. Este vorba mai curînd de o asimilație *derbedel, pl. debedei, cu sing. analogic. După Iorga, Revista istorică, XVIII, 379, din tc. derebei „șefii de jos”, nume dat unor răsculați împotriva sultanului Mohamed, ceea ce pare mai puțin probabil.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

derbedéu s. m. (sil. -deu), art. derbedéul; pl. derbedéi, art. derbedéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

derbedéŭ m. (din maĭ vechĭu derbeder, turc. der-be-der, din poartă în poartă, vagabond. V. derviș). Fam. Vagabond, haĭmana.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink