DERAPÁJ, derapaje, s. n. Faptul de a derapa; derapare. – Din fr. dérapage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DERAPÁJ ~e n. Alunecare într-o parte în raport cu direcția de înaintare. /<fr. dérapage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DERAPÁJ s.n. Faptul de a derapa; alunecare într-o parte, derapare. [< fr. dérapage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DERAPÁJ s. n. derapare. (< fr. dérapage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DERAPÁJ s. v. derapare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

derapáj s. n., pl. derapáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink