opțiuni
  • info
2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

DEPĂNĂTOR, -OARE, depănători, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

depănător1, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) dăp~, (reg) dăpân~ / Pl: ~i, ~oare / E: depăna + -ător] 1 sf Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat. 2 sf (În industria casnică) Vârtelniță. 3 smf Muncitor specializat în depănat. 4 sn Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.

DEPĂNĂTOR, -OARE, depănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

DEPĂNĂTOR2, -OARE, depănători, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în depănat.

DEPĂNĂTOR1, depănătoare, s. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.

DEPĂNĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Muncitor specializat în operațiile de depănare. /a depăna + suf. ~ător

DEPĂNĂTOR1 ~oare n. (la mașina de cusut) Dispozitiv care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. /a depăna + suf. ~ător

Ortografice DOOM

depănător1 (muncitor) s. m., pl. depănători

depănător2 (piesă) s. n., pl. depănătoare

depănător1 (muncitor) s. m., pl. depănători

depănător2 (piesă) s. n., pl. depănătoare

depănător (persoană) s. m., pl. depănători

depănător (instrument) s. n., pl. depănătoare

Intrare: depănător (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănător
  • depănătorul
  • depănătoru‑
plural
  • depănători
  • depănătorii
genitiv-dativ singular
  • depănător
  • depănătorului
plural
  • depănători
  • depănătorilor
vocativ singular
  • depănătorule
plural
  • depănătorilor
Intrare: depănător (piesă)
depănător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănător
  • depănătorul
  • depănătoru‑
plural
  • depănătoare
  • depănătoarele
genitiv-dativ singular
  • depănător
  • depănătorului
plural
  • depănătoare
  • depănătoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

depănător, depănătorisubstantiv masculin
depănătoare, depănătoaresubstantiv feminin, substantiv neutru

  • 1. Muncitor specializat în depănat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Depăna + -ător. DEX '98 DEX '09

depănător, depănătoaresubstantiv neutru

  • 1. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Depăna + -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.