opțiuni
  • info

3 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPĂNĂTOARE, depănători, s. f. Dispozitiv pe care sînt așezate sculurile la mașinile care deapănă firul pe mosoare sau pe țevi; (în ind. casnică) unealtă simplă pe care e pus tortul cînd se deapănă; vîrtelniță.

DEPĂNĂTOARE ~ori f. 1) Mașină de depănat. 2) Dispozitiv pe care se instalează sculurile (la mașina de depănat). /a depăna + suf. ~ătoare

depănătoare f. unealtă de depănat, vârtelniță.

depănătóare f., pl. orĭ. Vîrtelniță, mașină care ține ața pe care o depenĭ.

DEPĂNĂTOR, -OARE, depănători, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

depănător1, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) dăp~, (reg) dăpân~ / Pl: ~i, ~oare / E: depăna + -ător] 1 sf Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat. 2 sf (În industria casnică) Vârtelniță. 3 smf Muncitor specializat în depănat. 4 sn Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.

DEPĂNĂTOR, -OARE, depănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

DEPĂNĂTOR2, -OARE, depănători, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în depănat.

DEPĂNĂTOR1, depănătoare, s. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.

DEPĂNĂTOR1 ~oare n. (la mașina de cusut) Dispozitiv care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. /a depăna + suf. ~ător

DEPĂNĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Muncitor specializat în operațiile de depănare. /a depăna + suf. ~ător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

depănătoare1 (dispozitiv) s. f., g.-d. art. depănătorii; pl. depănători

depănătoare2 (muncitoare) s. f., g.-d. art. depănătoarei; pl. depănătoare

depănătoare2 (dispozitiv) s. f., g.-d. art. depănătorii; pl. depănători

depănătoare1 (muncitoare) s. f., g.-d. art. depănătoarei; pl. depănătoare

depănătoare (instrument) s. f., g.-d. art. depănătorii; pl. depănători

depănătoare (persoană) s. f., g.-d. art. depănătoarei; pl. depănătoare

depănător2 (piesă) s. n., pl. depănătoare

depănător2 (piesă) s. n., pl. depănătoare

depănător (instrument) s. n., pl. depănătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEPĂNĂTOARE s. (TEXT.) vârtelniță, (pop.) rășchitor, sucală, (reg.) letcă, roată, rotan, (înv.) sfârlează. (~ pentru firele de lână.)

DEPĂNĂTOARE s. vîrtelniță, (pop.) rășchitor, sucală, (reg.) letcă, roată, rotan, (înv.) sfîrlează. (~ pentru firele de lînă.)

Intrare: depănătoare (dispozitiv)
depănătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănătoare
  • depănătoarea
plural
  • depănători
  • depănătorile
genitiv-dativ singular
  • depănători
  • depănătorii
plural
  • depănători
  • depănătorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: depănătoare (persoană)
depănătoare1 (pl. -e) substantiv feminin substantiv neutru
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănătoare
  • depănătoarea
plural
  • depănătoare
  • depănătoarele
genitiv-dativ singular
  • depănătoare
  • depănătoarei
plural
  • depănătoare
  • depănătoarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: depănător (piesă)
depănător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănător
  • depănătorul
  • depănătoru‑
plural
  • depănătoare
  • depănătoarele
genitiv-dativ singular
  • depănător
  • depănătorului
plural
  • depănătoare
  • depănătoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

depănătoare, depănătorisubstantiv feminin

  • 1. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat. DEX '09 DLRLC
    sinonime: vârtelniță
etimologie:
  • Depăna + sufix -ător. DEX '09

depănător, depănătorisubstantiv masculin
depănătoare, depănătoaresubstantiv feminin, substantiv neutru

  • 1. Muncitor specializat în depănat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Depăna + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

depănător, depănătoaresubstantiv neutru

  • 1. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Depăna + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.