deputațiune sf vz deputăție

* DEPUTAȚIUNE, * DEPUTAȚIE sf. 1 Trimiterea unor persoane cu însărcinarea de a regula o afacere ¶ 2 Persoanele trimise cu această însărcinare [fr.].

DEPUTAȚIUNE s. f. v. deputație.

DEPUTAȚIUNE s.f. v. deputăție.

deputați(un)e f. 1. trimitere de persoane însărcinate cu o misiune; 2. înseși acele persoane.

*deputațiúne f. (lat. de-putátio, -ónis. V. reputațiune). Acțiunea de a deputa. Comisiune de deputațĭ, de trimeșĭ aĭ cuĭva: a deputațiune a sosit la palat. Calitatea de deputat. – Și -áție.

deputație sf vz deputăție

deputăție sf [At: (a. 1815) B. V. III, 124 / V: ~tație, ~tațiune / Pl: ~ii / E: deputat + -ie] 1 Demnitate de deputat¹ (2). 2 Sarcină de deputat¹ (2). 3 Funcție de deputat¹ (2). 4 Durată a mandatului de deputat¹ (2). 5 Delegație de deputați¹ (1).

dipotăție sf vz deputăție

diputăție sf vz deputăție

* DEPUTĂȚIE sf. ⏲ Starea, funcțiunea de deputat: pentru dînsul deputăția nu era decît un prilej de gheșefturi (BR.-VN.).

DEPUTAȚIE, deputații, s. f. (Învechit și arhaizant) Deputăție (2). Eliade a pus pe umeri o pelerină albă și așteaptă solemn deputația de săteni. CAMIL PETRESCU, B. 112. Mihai-vodă trimise o deputație de două persoane. BĂLCESCU, O. II 266. – Variantă: (învechit) deputațiune (pronunțat -ți-u-) (CAMIL PETRESCU, B. 110) s. f.

DEPUTĂȚIE, deputății, s. f. 1. Funcția sau mandatul de deputat (1). [Cațavencu] se lasă greu, greu de tot: ori o mie de poli, ori deputăția. CARAGIALE, O. I 120. 2. Delegație de deputați (2); solie. Excelența-sa... vrea să vorbească numai cu o deputăție de fruntași cu răspundere. CAMIL PETRESCU, B. 162.

DEPUTĂȚIE s.f. 1. Demnitate, funcție de deputat. 2. Delegație de deputați; solie. [Gen. -iei, var. deputațiune s.f. / < deputat + -ie].

DEPUTĂȚIE ~i f. 1) Funcție de deputat. 2) Durata de exercitare a unei astfel de funcții. 3) înv. Grup de persoane trimis undeva pentru îndeplinirea unei misiuni; delegație; solie. [Art. deputăția; G.-D. deputației; Sil. -ți-e] /deputat + suf. ~ie

deputăție f. funcțiunea de deputat.

*deputățíe f. (d. deputat). Fam. Demnitatea de deputat.

deputăție (fam.) s. f., art. deputăția, g.-d. art. deputăției; pl. deputății, art. deputățiile (desp. -ți-i-)

deputăție s. f., art. deputăția, g.-d. art. deputăției; pl. deputății, art. deputățiile

deputăție s. f., art. deputăția, g.-d. art. deputăției; pl. deputății, art. deputățiile