deputá (-téz, -át), vb. – A numi, a desemna. Fr. députer. – Der. deputat, s. m., pe baza fr. député; deputați(un)e, s. f., din fr. députation; deputăție, s. f.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

deputéz v. tr. (lat. dé-puto, -putáre, 1) a curăța tăind, 1) a socoti, rudă cu putare, a socoti. V. cont). Rar. Trimet ca deputat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink