2 definiții pentru deprinsătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
deprinsătură sf [At: PSALT. 257/32 / Pl: ~ri / E: deprinde + -ătură] (Înv) 1 Îndeletnicire. 2 Obișnuință.
deprinsătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Deprindere, învățătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: deprinsătură
deprinsătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||