DEPRIMÁNT, -Ă, deprimanți, -te, adj. Care deprimă; descurajant, întristător. – Din fr. déprimant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPRIMÁNT ~tă (~ți, ~te) Care deprimă; în stare să deprime; dezolant. /<fr. déprimant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPRIMÁNT, -Ă adj. Descurajant, întristător. [Cf. fr. déprimant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPRIMÁNT, -Ă adj. care deprimă; descurajant, demoralizant, dezolant. (< fr. déprimant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPRIMÁNT adj. 1. v. descurajator. 2. apăsător, dezolant, sumbru, (fig.) negru. (Gânduri ~.) 3. v. dezolant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deprimánt adj. m. (sil. -pri-), pl. deprimánți; f. sg. deprimántă, pl. deprimánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink