depreună av [At: COD. VOR. 64/2-3 / V: (înv) ~priu~, ~ură / E: de⁴ + pre + una] 1 Împreună. 2 (Rar) În general. 3 În întregime. 4 În același timp. 5 Precum (și).

depreúnă V. împreună.

depreură av vz depreună

depriună av vz depreună

împreună [At: PSALT. SCH. 3 / V: (înv) ~ură^[1] / E: în- + preună] 1 av La un loc. 2 av (Îe; rar) A fi – cu cineva A săvârși un act sexual. 3 av (Îae) A trăi în concubinaj. 4 a (Înv; îc) ~-formă Aceeași formă. 5 a (Înv; îc) ~-locuitor(iu) Conlocuitor. 6 av (Înv; îc) ~-lucra A conlucra. 7-8 a, smf (Înv; îc) ~-lucrător Colaborator (1-2). 9 a (Înv; îc) ~-lucrare Conlucrare. 10 av (Înv; îc) ~-sunătoare Consonantă. 11 a (Înv; îc) ~-vre(a)me Contemporaneitate. 12-13 av (Înv; îc) ~-vorbitor(iu) (Persoană) cu care se poartă o convorbire. 14 av În același timp. 15 a (Înv; îc) ~-ființă Aceeași ființă.

împreúnă adv. (în, pre și una). La un loc, în unire: a locui împreună cu altu, a pleca împreună cu altu. Odată, în acelașĭ timp saŭ și loc: a pleca împreună cu altu. – Vechĭ depreúnă.

depreună adv. (sil. -pre-)

DEPREUNĂ adv. v. dimpreună, împreună, laolaltă.

depreună adv. v. DIMPREUNĂ. ÎMPREUNĂ. LAOLALTĂ.