DEPRECIATÍV, -Ă, depreciativi, -e, adj. Care dovedește lipsă de considerație sau dispreț, care conține o notă de batjocură. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. dépréciatif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPRECIATÍV ~ă (~i, ~e) Care vădește dispreț; conținând o notă de batjocură. [Sil. -ci-a] /<fr. dépréciatif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPRECIATÍV, -Ă adj. Care arată lipsă de considerație, care are o notă de batjocură. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. dépréciatif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPRECIATÍV, -Ă adj. care arată lipsă de considerație; peiorativ. (< fr. dépréciatif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPRECIATÍV adj. v. peiorativ.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

depreciatív adj. m. (sil. -pre-ci-a-), pl. depreciatívi; f. sg. depreciatívă, pl. depreciatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink