2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPRAVAT, -Ă, depravați, -te, adj. Decăzut din punct de vedere moral; corupt, desfrânat. – V. deprava.

depravat2, ~ă a [At: RUSSO, S. 70 / Pl: ~ați, ~e / E: deprava] Descompus din punct de vedere moral Si: corupt, desfrânat.

depravat1 sn [At: MDA ms / E: depravare] 1 Corupție. 2 Desfrâu.

DEPRAVAT, -Ă, depravați, -te, adj. Descompus din punct de vedere moral; corupt, decăzut, desfrânat. – V. deprava.

DEPRAVAT, -Ă, depravați, -te, adj. Corupt, pervers, vicios, desfrînat, descompus din punct de vedere moral.

DEPRAVAT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) descompus din punct de vedere moral; desfrînat, corupt; pervers. [< deprava].

DEPRAVAT, -Ă adj., s. m. f. (om) descompus din punct de vedere moral; desfrânat, corupt. (< deprava)

DEPRAVAT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care s-a depravat; dedat desfrâului; desfrânat; destrăbălat. /v. a deprava

*depravát, -ă adj. (lat. de-pravatus). Stricat, corupt, vițios: om, gust depravat.

DEPRAVA, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare.

DEPRAVA, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare.

deprava vr [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~vez / E: fr dépraver, lat depravare] (D. oameni) 1 A se corupe. 2 A deveni desfrânat.

DEPRAVA, depravez, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la timpurile compuse) A ajunge, a deveni depravat, decăzut, desfrînat; a se descompune din punct de vedere moral.

DEPRAVA vb. I. refl. A fi desfrînat, decăzut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. dépraver, it., lat. depravare].

DEPRAVA vb. refl. a deveni depravat; a se corupe. (< fr. dépraver, lat. depravare)

A SE DEPRAVA mă ~ez intranz. A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica. /<fr. dépraver, lat. depravare

depravà v. 1. a strica, a schimba în rău: mâncările crude depravează stomacul; 2. a corupe, a perverti: a deprava tinerimea.

*depravéz v. tr. (lat. deprávo, -áre, d. pravus, răŭ, corupt). Alterez, stric: a deprava stomahu. Fig. Pervertesc, corup: a deprava obiceĭurile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deprava (a se ~) (desp. de-pra-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă depravez, 3 se depravea; conj. prez. 1 sg. să mă depravez, 3 să se depraveze; imper. 2 sg. afirm. depravează-te; ger. depravându-mă

!deprava (a se ~) (de-pra-) vb. refl., ind. prez. 3 se depravea

deprava vb. (sil. -pra-), ind. prez. 1 sg. depravez, 3 sg. și pl. depravea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEPRAVAT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. v. desfrânat.

DEPRAVAT adj., s. 1. adj. corupt, decăzut, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat, (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, teșmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Om ~.) 2. adj., s. desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat ~.)

Depravat ≠ cinstit, necorupt, onest, integru

DEPRAVA vb. a (se) corupe, a decădea, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.)

Intrare: depravat
depravat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depravat
  • depravatul
  • depravatu‑
  • deprava
  • depravata
plural
  • depravați
  • depravații
  • depravate
  • depravatele
genitiv-dativ singular
  • depravat
  • depravatului
  • depravate
  • depravatei
plural
  • depravați
  • depravaților
  • depravate
  • depravatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deprava
  • silabație: de-pra-va info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deprava
  • depravare
  • depravat
  • depravatu‑
  • depravând
  • depravându‑
singular plural
  • depravea
  • depravați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depravez
(să)
  • depravez
  • depravam
  • depravai
  • depravasem
a II-a (tu)
  • depravezi
(să)
  • depravezi
  • depravai
  • depravași
  • depravaseși
a III-a (el, ea)
  • depravea
(să)
  • depraveze
  • deprava
  • depravă
  • depravase
plural I (noi)
  • depravăm
(să)
  • depravăm
  • depravam
  • depravarăm
  • depravaserăm
  • depravasem
a II-a (voi)
  • depravați
(să)
  • depravați
  • depravați
  • depravarăți
  • depravaserăți
  • depravaseți
a III-a (ei, ele)
  • depravea
(să)
  • depraveze
  • depravau
  • deprava
  • depravaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

depravat, depravaadjectiv

etimologie:
  • vezi deprava DEX '09 DEX '98 DN

deprava, depravezverb

  • 1. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: corupe
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.