DEPOZIT, depozite, s. n. 1. Loc, clădire în care sînt depuse spre păstrare materiale de construcție, mărfuri, efecte militare etc.; magazie. Podul magaziilor destul de înalt... slujea ca depozit pentru mărfuri. V. ROM. noiembrie 1953, 14. Depozitele de muniții... la dracu! rosti Vatamanu. CAMILAR, N. I 427. Tovarășul Praida este la depozitul de hîrtie. CAMIL PETRESCU, T. I 183. ♦ Formațiune militară în spatele frontului, care aprovizionează unitățile armatei cu materiale, muniții etc. De dumneavoastră, domnule plotonier-major Omu, îmi scrie depozitul de la Tulcea că sînteți decedat. SADOVEANU, P. M. 103. 2. Ceea ce se depune spre păstrare; (în special) bani sau hîrtii de valoare depuse la o instituție bancară. Oricum, se va retrage din guvern, cu un depozit de cîteva milioane la o bancă elvețiană. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 223. ◊ Loc. adv. În depozit = în păstrare. Dacă... în astă sară, n-oi scoate aceste hîrtii ce mi-au făgăduit că le-or ține în depozit, mîni... la termin sînt perdut! NEGRUZZI, S. III 160. ♦ Depozit legal = exemplarele din fiecare lucrare tipărită, pe care tipografiile și editurile sînt obligate prin lege să le trimită Camerei Cărții din R.P.R., care le repartizează bibliotecilor publice mari. 3. Strat format prin sedimentarea substanțelor solide dizolvate sau aflate în suspensie într-un lichid; sediment.