DEPORTÁ, deportéz, vb. I. Tranz. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. – Din fr. déporter, lat. deportare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEPORTÁ ~éz tranz. (persoane) A trimite forțat într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă; a trimite în exil; a exila; a surghiuni. /<fr. deporter, lat. deportare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPORTÁ vb. I. tr. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă (mai ales din motive politice); a exila. [< fr. déporter, it., lat. deportare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPORTÁ vb. tr. a trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă; a exila. (< fr. déporter, lat. deportare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPORTÁ vb. (JUR.) a surghiuni. (Condamnatul a fost ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deportá vb., ind. prez. 1 sg. deportéz, 3 sg. și pl. deporteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deportéz v. tr. (lat. de-portare. V. port, purtare). Condamn la deportațiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink