DEPOLUÁRE, depoluări, s. f. Acțiunea de a depolua și rezultatul ei: purificare. [Pr.: -lu-a-] – V. depolua.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPOLUÁRE s.f. Acțiunea de a depolua și rezultatul ei; purificare. [Pron. -lu-a-. / < depolua].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Depoluare ≠ poluare
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

depoluáre s. f. → poluare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPOLUÁ, depoluéz, vb. I. Tranz. A reduce sau a înlătura poluarea ori sursele care o provoacă. [Pr.: -lu-a] – Din fr. dépolluer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEPOLUÁ ~éz tranz. (apa, solul, atmosfera etc.) A dezinfecta de substanțe poluante; a curăța, înlăturând poluarea sau sursele care o provoacă. [Sil. -lu-a] /<fr. dépolluer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPOLUÁ vb. I. tr. A înlătura poluarea (aerului, a apei). [Pron. -lu-a. / cf. engl. depollute].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPOLUÁ vb. tr. a reduce sau a înlătura poluarea mediului înconjurător. (< fr. dépolluer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A depolua ≠ a polua
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

depoluá vb. → polua
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

depoluáre s.f. (ecol.) Acțiunea de a depolua, epurare ◊ „Societatea Bertin, în colaborare cu Elf-Erap, a pus la punct un procedeu mecanic de depoluare și recuperare a lichidelor plutitoare pe suprafața apei.” Cronica 19/70 p. 11. ◊ „Laserul în strategia depoluării. Sc. 31 XI 78 p. 4; v. și R.l. 26 III 79 p. 6; v. și antipoluare, depoluant (din depolua; cf. fr. dépollution, engl. depollution; PR 1961, BD 1968; L. Seche în LR 2/75 p. 176; DEX, DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

depoluá vb. I 1978 (ecol.) A înlătura poluarea (apei, aerului) v. bioenergie (din fr. depolluer; PR 1970; DEX, DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink