DEPOLARIZATÓR, depolarizatori, s. m. Substanță care se introduce într-un element galvanic pentru a împiedica polarizarea; depolarizant (2) – Depolariza + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEPOLARIZATÓR ~i m. Substanță care împiedică polarizarea electrozilor. / a depolariza + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEPOLARIZATÓR s.m. Depolarizant. [< fr. dépolarisateur].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEPOLARIZATÓR s. m. substanță care se introduce într-un element galvanic pentru a împiedica polarizarea; depolarizant. (< fr. dépolarisateur)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEPOLARIZATÓR s. (CHIM.) depolarizant.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
depolarizatór s. m., pl. depolarizatóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink