DEPOLARIZÁ, depolarizez, vb. I. Tranz. 1. A împiedica sau a face să dispară polarizarea chimică a electrozilor. 2. A face să dispară polarizarea unui fascicul de lumină. – Din fr. dépolariser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEPOLARIZÁ ~éz tranz. A face să se depolarizeze. /<fr. dépolariser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DEPOLARIZÁ se ~eáză intranz. (despre electrozi, fascicule de lumină) A pierde capacitatea de polarizare. /<fr. dépolariser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPOLARIZÁ vb. I. tr. 1. A împiedica polarizarea electrozilor. 2. A transforma un fascicul de lumină în lumină naturală, făcând să dispară starea lui de polarizare. [Cf. fr. dépolariser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPOLARIZÁ vb. tr. 1. a micșora gradul de polarizare a luminii (sau a altei radiații electromagnetice). 2. a împiedica inducția și polarizația electrică a unui corp. ◊ a frâna sau a micșora polarizarea electrozilor. (< fr. dépolariser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A depolariza ≠ a polariza
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

depolarizá vb., ind. prez. 1 sg. depolarizéz, 3 sg. și pl. depolarizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink