opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPLANARE, deplanări, s. f. Curbare a unei secțiuni plane a unui corp elastic sub acțiunea sarcinilor exterioare. – Pref. de- + plan.

deplanare sf [At: DEX / Pl: ~nări / E: deplana] Curbare a unei secțiuni plane a unui corp elastic sub acțiunea sarcinilor exterioare.

DEPLANARE, deplanări, s. f. Curbare a unei secțiuni plane a unui corp elastic sub acțiunea sarcinilor exterioare. – Des1- + plan.

DEPLANARE s.f. Curbare a unei secțiuni inițial plane a unui corp elastic sub acțiunea unor sarcini exterioare. [< deplana].

DEPLANARE s. f. curbare a unei secțiuni inițial plane a unui corp elastic sub acțiunea unor sarcini exterioare. (< de2- + plan)

deplana vtr [At: DN3 / Pzi: ~nez / E: de(s)- + plan] 1-2 A (se) curba, pierzându-și calitatea de a fi plan. corectat(ă)

DEPLANA vb. I. tr., refl. A (se) curba, a-și pierde calitatea de a fi plan. [Et. incertă].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deplanare (desp. de-pla-) s. f., g.-d. art. deplanării; pl. deplanări

deplanare (de-pla-) s. f., g.-d. art. deplanării; pl. deplanări

deplanare s. f. (sil. -pla-) → planare

Intrare: deplanare
deplanare substantiv feminin
  • silabație: de-pla- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deplanare
  • deplanarea
plural
  • deplanări
  • deplanările
genitiv-dativ singular
  • deplanări
  • deplanării
plural
  • deplanări
  • deplanărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: deplana
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deplana
  • deplanare
  • deplanat
  • deplanatu‑
  • deplanând
  • deplanându‑
 singular plural
  • deplanează
  • deplanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deplanez
 (să)
  • deplanez
  • deplanam
  • deplanai
  • deplanasem
a II-a (tu)
  • deplanezi
 (să)
  • deplanezi
  • deplanai
  • deplanași
  • deplanaseși
a III-a (el, ea)
  • deplanează
 (să)
  • deplaneze
  • deplana
  • deplană
  • deplanase
plural I (noi)
  • deplanăm
 (să)
  • deplanăm
  • deplanam
  • deplanarăm
  • deplanaserăm
  • deplanasem
a II-a (voi)
  • deplanați
 (să)
  • deplanați
  • deplanați
  • deplanarăți
  • deplanaserăți
  • deplanaseți
a III-a (ei, ele)
  • deplanează
 (să)
  • deplaneze
  • deplanau
  • deplanară
  • deplanaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deplanare, deplanărisubstantiv feminin

  • 1. Curbare a unei secțiuni plane a unui corp elastic sub acțiunea sarcinilor exterioare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • Prefix de- + plan. DEX '09 DN

deplana, deplanezverb

  • 1. A (se) curba, a-și pierde calitatea de a fi plan. DN
    sinonime: curba
etimologie:
  • de(s)- + plan MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.