opțiuni
  • info

2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPEȘA, depeșez, vb. I. Tranz. (Înv.) A expedia o depeșă; a telegrafia. – Din fr. dépêcher.

depeșa vt [At: GHICA, C. E. I, 42 / Pzi: ~șez / E: fr dépêcher] (Rar) A expedia o depeșă Si: a telegrafia.

DEPEȘA, depeșez, vb. I. Tranz. (Rar) A expedia o depeșă; a telegrafia. – Din fr. dépêcher.

DEPEȘA, depeșez, vb. I. Tranz. (Astăzi rar) A telegrafia. Depeșează-mi din vreme să te aștept la gară. C. PETRESCU, O. P. I 12.

DEPEȘA vb. I. tr. (Rar) A trimite o depeșă; [P.i. 3,6 -șează. / < fr. dépêcher].

depeșà v. a trimite o depeșă.

DEPEȘĂ, depeșe, s. f. (Înv.) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. – Din fr. dépêche.

depeșă sf [At: AR (1829) 251/26 / Pl: ~șe / E: fr dépêche] 1 (Iuz) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide. 2 (Spc) Telegramă.[1] modificată

  1. În original incorect acc.: depeșă — LauraGellner

dipișa v vz depeșa[1]

  1. dipișa – formă posibil incorectă în original, neatestată de def. formei principale — LauraGellner

dipișa sf vz depeșă[1]

  1. dipișa – formă posibil incorectă în original, chiar dacă ar fi vorba numai de o greșeală de tipar pentru dipișă, ambele forme nefiind atestate de def. formei principale — LauraGellner

DEPEȘĂ, depeșe, s. f. (Ieșit din uz) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. – Din fr. dépêche.

DEPEȘĂ, depeșe, s. f. (Astăzi rar) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide (astăzi prin telegraf, v. telegramă). Ștafetele primarului au pornit cu goana cea mare a cailor, purtînd depeșă grabnică. GALAN, Z. R. 75. Pristanda: Coane Fănică! o depeșă fe-fe urgentă! CARAGIALE, O. I 143. Consulul general al Franței cheamă pe C. A. Rosetti și-i arată o depeșă prin care Lamartine... îi scria să-l prevestească că trimetea într-adins la București pe un amic al său credincios. GHICA, S. A. 159.

DEPEȘĂ s.f. (Rar) Telegramă. [< fr. dépèche].

DEPEȘĂ s. f. (rar) telegramă. (< fr. dépêche)

DEPEȘĂ ~e f. înv. Comunicare transmisă rapid; telegramă. /<fr. dépêche

depeșă f. telegramă (= fr. dépêche).

*depéșă f., pl. ĭ (fr. dépêche, d. dépêcher, a depeșa, de unde și it. dispaccio și sp. despacho). Telegramă, informațiune urgentă.

*depeșéz v. tr. (fr. dépêcher, compus ca și em-pêcher, a împedeca. De aici it. dispacciare și sp. despachar). Telegrafiez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

depeșa (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. depeșez, 3 depeșează, 1 pl. depeșăm; conj. prez. 1 sg. să depeșez, 3 să depeșeze; ger. depeșând

depeșa (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 depeșează, 1 pl. depeșăm; conj. prez. 3 să depeșeze; ger. depeșând

depeșa vb., ind. prez. 1 sg. depeșez, 3 sg. și pl. depeșează, 1 pl. depeșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. depeșeze; ger. depeșând

depeșă (înv.) s. f., art. depeșa, g.-d. art. depeșei; pl. depeșe

depeșă (înv.) s. f., art. depeșa, g.-d. art. depeșei; pl. depeșe

depeșă s. f., art. depeșa, g.-d. art. depeșei; pl. depeșe

depeșă, pl. depeșe

depeșă, -și.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEPEȘA vb. v. telegrafia.

depeșa vb. v. TELEGRAFIA.

DEPEȘĂ s. v. epistolă, epistolie, scrisoare, telegramă.

depeșă s. v. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. SCRISOARE. TELEGRAMĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

depeșă (-șe), s. f. – Înștiințare, comunicare. Fr. dépêche. – Der. depeșa, vb. (a comunica, a înștiința), din fr. dépêcher.

Intrare: depeșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depeșa
  • depeșare
  • depeșat
  • depeșatu‑
  • depeșând
  • depeșându‑
 singular plural
  • depeșează
  • depeșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depeșez
 (să)
  • depeșez
  • depeșam
  • depeșai
  • depeșasem
a II-a (tu)
  • depeșezi
 (să)
  • depeșezi
  • depeșai
  • depeșași
  • depeșaseși
a III-a (el, ea)
  • depeșează
 (să)
  • depeșeze
  • depeșa
  • depeșă
  • depeșase
plural I (noi)
  • depeșăm
 (să)
  • depeșăm
  • depeșam
  • depeșarăm
  • depeșaserăm
  • depeșasem
a II-a (voi)
  • depeșați
 (să)
  • depeșați
  • depeșați
  • depeșarăți
  • depeșaserăți
  • depeșaseți
a III-a (ei, ele)
  • depeșează
 (să)
  • depeșeze
  • depeșau
  • depeșară
  • depeșaseră
dipișa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: depeșă
depeșă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depeșă
  • depeșa
plural
  • depeșe
  • depeșele
genitiv-dativ singular
  • depeșe
  • depeșei
plural
  • depeșe
  • depeșelor
vocativ singular —
plural —
depeșă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: IVO-III, Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depeșă
  • depeșa
plural
  • depeși
  • depeșile
genitiv-dativ singular
  • depeși
  • depeșii
plural
  • depeși
  • depeșilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

depeșa, depeșezverb

  • 1. învechit A expedia o depeșă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: telegrafia
    • format_quote Depeșează-mi din vreme să te aștept la gară. C. PETRESCU, O. P. I 12. DLRLC
etimologie:

depeșă, depeșesubstantiv feminin

  • 1. învechit Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: telegramă
    • format_quote Ștafetele primarului au pornit cu goana cea mare a cailor, purtînd depeșă grabnică. GALAN, Z. R. 75. DLRLC
    • format_quote Pristanda: Coane Fănică! o depeșă fe-fe urgentă! CARAGIALE, O. I 143. DLRLC
    • format_quote Consulul general al Franței cheamă pe C. A. Rosetti și-i arată o depeșă prin care Lamartine... îi scria să-l prevestească că trimetea într-adins la București pe un amic al său credincios. GHICA, S. A. 159. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.