DEPARTAJARE, departajări, s. f. Acțiunea de a (se) departaja și rezultatul ei. – V. departaja.

departajare sf [At: DEX / Pl: ~jări / E: departaja] 1 Determinare a încheierii unui balotaj Si: departajat¹ (1). 2 Arbitrare între două opinii Si: departajat¹ (2). 3 (Spc) Împărțire a bunurilor materiale a doi soți care divorțează Si: departajat¹ (3).

DEPARTAJARE, departajări, s. f. Acțiunea de a departaja și rezultatul ei. – V. departaja.

DEPARTAJARE s.f. Acțiunea de a departaja și rezultatul ei. [< departaja].

DEPARTAJA, departajez, vb. I. Tranz. A pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. ♦ Refl. (Despre doi adversari) A se distanța în punctaj. – Din fr. départager.

departaja vt [At: DN² / Pzi: ~jez / E: fr départager] 1 A pune capăt unui balotaj. 2 A arbitra între două opinii. 3 (Spc) A împărți bunurile materiale a doi soți care divorțează.

DEPARTAJA, departajez, vb. I. Tranz. A pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. – Din fr. départager.

DEPARTAJA vb. I. tr. A pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. [P.i. 3,6 -jează, 4 -jăm. / < fr. départager].

DEPARTAJA vb. I. tr. a pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. II. tr., refl. a (se) distanța ca punctaj într-un clasament. (< fr. départager)

A DEPARTAJA ~ez tranz. 1) A selecta și a separa (făcând distincte opinii, metode etc.). 2) A arbitra între două opinii, două situații (punând capăt unui balotaj). /<fr. départager

departajare s. f., g.-d. art. departajării; pl. departajări

departajare s. f., g.-d. art. departajării; pl. departajări

departajare s. f., g.-d. art. departajării; pl. departajări

departaja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. departajez, 3 departajează, 1 pl. departajăm; conj. prez. 1 sg. să departajez, 3 să departajeze; ger. departajând

departaja (a ~) vb., ind. prez. 3 departajează, 1 pl. departajăm; conj. prez. 3 să departajeze; ger. departajând

departaja vb. → partaja