opțiuni
  • info

4 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPANATOR, -OARE, depanatori -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană2. – Depana + suf. -tor.

depanator sm [At: SCL 190, 2 / V: ~pănător2 / Pl: ~i / E: depana + -tor] Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană2. modificată

DEPANATOR, depanatori, s. m. Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană2. – Depana + suf. -tor.

DEPANATOR, depanatori, s. m. Muncitor care repară autovehicule, mașini, aparate aflate în pană.

DEPANATOR s.m. Muncitor care depanează autovehicule, mașini etc. [< depana + -tor].

DEPANATOR I. s. m. muncitor care depanează autovehicule, mașini etc. II. s. n. depanor. (< depana + -tor)

DEPANATOR ~i m. Muncitor specializat în repararea tehnicii aflate în pană. /a depana + suf. ~tor

DEPĂNĂTOR, -OARE, depănători, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

depănător2 sm vz depanator

depănător1, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) dăp~, (reg) dăpân~ / Pl: ~i, ~oare / E: depăna + -ător] 1 sf Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat. 2 sf (În industria casnică) Vârtelniță. 3 smf Muncitor specializat în depănat. 4 sn Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.

DEPĂNĂTOR, -OARE, depănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

DEPĂNĂTOR2, -OARE, depănători, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în depănat.

DEPĂNĂTOR1, depănătoare, s. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.

DEPĂNĂTOR1 ~oare n. (la mașina de cusut) Dispozitiv care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. /a depăna + suf. ~ător

DEPĂNĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Muncitor specializat în operațiile de depănare. /a depăna + suf. ~ător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

depanator (reparator) s. m., pl. depanatori

depanator (reparator) s. m., pl. depanatori

depanator (persoană) s. m., pl. depanatori

depănător2 (piesă) s. n., pl. depănătoare

depănător1 (muncitor) s. m., pl. depănători

depănător1 (muncitor) s. m., pl. depănători

depănător2 (piesă) s. n., pl. depănătoare

depănător (persoană) s. m., pl. depănători

depănător (instrument) s. n., pl. depănătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEPANATOR s. reparator. (~ de televizoare.)

DEPANATOR s. reparator. (~ de televizoare.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

depanator, depanatori s. m. (glum.) medic.

Intrare: depanator (aparat)
depanator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depanator
  • depanatorul
  • depanatoru‑
plural
  • depanatoare
  • depanatoarele
genitiv-dativ singular
  • depanator
  • depanatorului
plural
  • depanatoare
  • depanatoarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: depanator (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depanator
  • depanatorul
  • depanatoru‑
plural
  • depanatori
  • depanatorii
genitiv-dativ singular
  • depanator
  • depanatorului
plural
  • depanatori
  • depanatorilor
vocativ singular
  • depanatorule
plural
  • depanatorilor
Intrare: depănător (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănător
  • depănătorul
  • depănătoru‑
plural
  • depănători
  • depănătorii
genitiv-dativ singular
  • depănător
  • depănătorului
plural
  • depănători
  • depănătorilor
vocativ singular
  • depănătorule
plural
  • depănătorilor
Intrare: depănător (piesă)
depănător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănător
  • depănătorul
  • depănătoru‑
plural
  • depănătoare
  • depănătoarele
genitiv-dativ singular
  • depănător
  • depănătorului
plural
  • depănătoare
  • depănătoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

depanator, depanatoaresubstantiv neutru

etimologie:
  • depana + sufix -tor. MDN '00

depanator, depanatorisubstantiv masculin
depanatoare, depanatoaresubstantiv feminin

  • 1. Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: reparator
etimologie:
  • Depana + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DN

depănător, depănătorisubstantiv masculin
depănătoare, depănătoaresubstantiv feminin, substantiv neutru

  • 1. Muncitor specializat în depănat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Depăna + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

depănător, depănătoaresubstantiv neutru

  • 1. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Depăna + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.