DEPĂNĂTÚRĂ, depănături, s. f. Ceea ce este depănat. – Depăna + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

depănătúră s. f., pl. depănătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

depănătúră f., pl. ĭ. Felu de a depăna. Ață depănată.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink