DEÓNTIC, -Ă I. adj. referitor la deontică; necesar, obli-gatoriu. II. s. f. disciplină care studiază aspectele logice și structurale ale formelor de gândire normative și imperative, precum și ale sistemelor de norme și obligații morale. (< germ. deontisch, /II/ Deontik)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deóntic adj. m.(sil. de-on-), pl. deóntici; f. sg. deóntică, pl. deóntice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink