deocheát, -ă adj. Bolnav de deochĭ. Compromis. O mincĭună deocheată, o mincĭună gogonată, patentă. Deocheatule! frumosule (iron. saŭ serios). – În vest -chĭát. În est, pop. diochét, -chétă. Cp. cu boghet.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink