DEOCHETÚRĂ, deocheturi, s. f. (Rar) Deochi (2). [Pr.: de-o-. – Var.: diochetúră s. f.] – Deochea + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DEOCHETÚRĂ s. v. deochi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deochetúră s. f. (sil. de-o-), g.-d. art. deochetúrii; pl. deochetúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink