DENUTRÍȚIE, denutriții, s. f. Stare a unui organism viu în care, datorită faptului că asimilația este întrecută de dezasimilație, se produce o scădere mare în greutate. – Din fr. dénutrition.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DENUTRÍȚIE ~i f. Stare a unui țesut sau a unui organism viu în care predomină dezasimilația, manifestată prin scădere considerabilă în greutate. [Art. denutriția; G.-D. denutriției; Sil. -ți-e] /<fr. denutrition
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DENUTRÍȚIE s.f. Stare a unui țesut sau organism viu în care predomină dezasimilația. [Gen. -iei, var. denutrițiune s.f. / cf. fr. dénutrition].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DENUTRÍȚIE s. f. nutriție insuficientă a unui țesut sau organism viu. (< fr. dénutrition)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

denutríție s. f. (sil. -tri-ți-e), art. denutríția (sil. -ți-a), g.-d. art. denutríției; pl. denutríții, art. denutríțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink