DENTÍȚĂ, dentițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene și cu fructe achene cu câte doi dinți, care crește în locuri umede (Bidens tripartitus). – Cf. dinte.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

DENTÍȚĂ s. (BOT.; Bidens tripartitus) (reg.) cârligior, dentică, dențică, doi-dinți, iarbă-roșie, (Transilv.) păduchi-de-țigan (pl.).
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dentíță s. f., g.-d. art. dentíței; pl. dentíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink